AVALON. Capitalismul „tîrziu“
- 27-08-2010
- Nr. 539
-
Ovidiu PECICAN
- Rubrici
- 3 Comentarii
Revista Pavilion, subintitulată „publicaţie de politică şi cultură“, apare la Bucureşti de mai mulţi ani, datorită editorilor ei, Răzvan Ion şi Eugen Rădescu. Ea este o marcă înregistrată a Artphoto asc. Şi, la rîndu-i, produce Bienala de Artă Contemporană de la Bucureşti. Numărul 13 al revistei, tipărit cu ceva timp în urmă – s-a ajuns, între timp, la nr. 15 –, cuprinde şi un text al lui Frederic Jameson, „Cărămida şi balonul: arhitectură, idealism şi speculaţii funciare“ (The Brick and the Balloon: Architecture, Idealism and Land Speculation), prezentat la Amsterdam, în 1997. După cum se ştie, autorul este un gînditor de stînga; o stîngă postmarxistă, în cadrul căreia Jameson şi-a adus contribuţiile la definirea postmodernismului în opoziţie cu modernismul. Interesat aici de importanţa pe care o are capitalul financiar în vremurile pe care le trăim, Jameson crede că „oricine va fi de acord că capitalul financiar, ca şi globalizarea, este una dintre trăsăturile distinctive ale capitalismului tîrziu sau, în alte cuvinte, a stării distincte a lucrurilor astăzi“ (p. 30). Autorul întrebuinţează expresia late capitalism, adică: capitalism tîrziu (a nu se confunda cu răposatul capitalism, viziune nevalidată de realitatea istorică), lansată prin anii ’30 de gînditorii austrieci şi germani, adoptată de […]
Stinga e socotita drept o contributie majora la intelegerea postmodernismului in anumite cercuri intelectuale, mai ales dintre acelea legate de plastica. Au avut loc fuziuni ciudate intre capitalul ipocrit care finanteaza publicatii cu pretentii si ifose, pretinzind ca relanseaza o gindire de stinga intr-o fascinanta pasareasca guresa. Iar asta nu se petrece numai la Bucuresti. De ce s-o fi facind lumea ca nu o observa? Pavilion, Balkon aka Idea, mai nou Cultura – unde se agita lumea scriitoriceasca, mai cu seama – merg cam pe acelasi trend.
Macar daca s-ar traduce din textele fundamentale ale lui Jameson. Omul poate mai mult decit rezulta din textul citat, desi, e drept, mai uita sa isi innoiasca vocabularul. Cam asa patesc marxistii, ezitind intre critica si psalmodierea versetelor din parintii lor fondatori.
Mda, „pavilionii” astia transplanteaza, de multe ori, texte de-a gata din bibliografia straina, de parca am fi tot inainte de 89 si n-am avea acces, intre timp, via internet, la google books, la amazon si la alte resurse de acelasi fel.