AVALON. Carnaval şi modernitate

Apariţia cărţii lui Mihail Bahtin despre François Rabelais şi dimensiunea carnavalescă a lumii medievale a marcat o piatră de hotar în cercetarea trecutului. Autorul propunea, pornind de la opera rabelaisiană, o descindere în cultura populară a rîsului în Evul Mediu. Subiectul era revoluţionar, pentru că, mai întîi, se ocupa de „masele populare“ neglijate de istoriografia tradiţională, preocupată mai ales de nivelul elitar al culturii. Apoi, fiindcă încerca să redescopere – în ton cu ideologia oficială a URSS – viziunea optimistă a poporului, spre deosebire de presupusa decadenţă a elitelor sociale şi politice (a „exploatatorilor“, cum se zicea pe atunci). În fine, abordarea anunţa şi mutaţii metodologice importante, vestind interesul etnologiei interbelice şi al antropologiei culturale de mai tîrziu pentru istoria ocultată de documentele şi de sursele scrise în marea lor majoritate (istoria celor fără de istorie, a protagoniştilor „tăcuţi“ ai trecutului). Una peste alta, cartea s-a dovedit inovatoare în viziune şi ca metodă, stîrnind adeziuni fervente şi de durată şi inspirînd o întreagă tradiţie istoriografică. Abordînd chestiunea păturilor sociale neprivilegiate în această manieră, Bahtin crea un model istoriografic de stînga, care, totuşi, nu era singurul obligatoriu. Tot de pe poziţii de stînga a plecat în investigarea amplă – întinsă pe […]