AVALON. Cenzura oficială în comunism
Liliana Corobca – Instituţia cenzurii comuniste în România (1949-1977)
- 02-04-2015
- Nr. 766
-
Ovidiu PECICAN
- Rubrici
- 1 Comentarii
De puţină vreme am participat la lansarea clujeană a unei noi cărţi publicate de Liliana Corobca. Lăsînd deoparte romanele scriitoarei, ca şi studiile specializate, spun doar că autoarea a introdus în circuitul cărţii, pînă în prezent, două antologii de documente, ambele explorînd universul controlului şi al propagandei comuniste de la noi. Astfel, după Epurarea cărţilor în România. Documente (1944-1964), a publicat cele două volume ale selecţiei arhivistice Instituţia cenzurii comuniste în România (1949-1977), la Oradea, Editura Ratio et Revelatio, 2014, 384 p. Rezultat al studierii unui număr mare de documente de arhivă, vreme de ani, rodul este consistent şi aduce la suprafaţă o practică şi o instituţie oculte, în bună măsură, unul dintre acei Baubau care alcătuiau umbra ameninţătoare şi castratoare a statului socialist. Cele două volume au fost adunate din înscrisuri identificate şi triate în perioada de după 2007, de cînd Liliana Corobca este cercetătoare angajată într-o vastă investigaţie la Arhivele Naţionale Istorice Centrale, explorînd un fond abia recent desecretizat, cel al Direcţiei Generale a Presei şi Tipăriturilor. În comunism, cenzura a fost a treia instituţie, ca importanţă, după Partid şi Securitate, care a contribuit major la instaurarea şi menţinerea regimului comunist. Culegerea prezintă Direcţia Generală a Presei […]
Cunoscută și comentată este mai ales cenzura politico-ideologică din regimurile totalitare și dictatoriale. Mai subtilă, dar cu efecte grave este cenzura economică. Cea mai importantă, în sensul de cea mai frecventă rămâne autocenzura, contextualizată politic, economic, religios, cultural. Prejudecățile, mentalul colectiv și individual, condiționările istorice, sociale, culturale își pun amprenta asupra simbolizării de orice fel. Autocenzura este expresia prejudecăților, principial și istoric inevitabile.