AVALON. Despre comunism. În instituţii

Orice cercetare se desfășoară ca răspuns al unei duble situații: nevoia de cunoaștere resimțită la nivel personal și la nivel social. Atunci cînd cele două impulsuri se întîlnesc și cînd condițiile generale o permit, cercetarea dintr-un domeniu dat ia o formă instituționalizată. La fel s-a petrecut și cu explorarea „orizonturilor roșii“. Descifrarea regimurilor de dictatură comunistă și a condițiilor de viață pe care acestea le-au presupus a ajuns, odată cu schimbarea de regim de la sfîrșitul anului 1989, pe agenda priorităților istoriografice. Cîțiva ani mai tîrziu, ea s-a configurat în programul mai multor institute de cercetare cu specific propriu, al unor ONG-uri, rezultat al interesului societății civile, al mediilor academice și al statului însuși pentru acest obiectiv.   Fundaţia Academia Civică, înființată în 1994, ca urmare a sugestiei Consiliului Europei de a se crea o fundaţie care să realizeze şi să administreze proiectul Memoria­lului Sighet, adoptat de înaltul for internaţional, conține și un centru de studii propriu. Este vorba despre Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului, condus de Romulus Rusan. Acest centru a colectat întîi date de istorie orală, strîngînd, în paralel, documente, fotografii, obiecte şi hîrtii care să poată fi folosite pentru crearea celor peste cincizeci de săli în […]