AVALON. Despre lăcomia fraternă la 1705

Cel care a închinat – e drept, nu atîta vreme cît s-a aflat în preajma curţii padişahului, la Istanbul, ci peste un deceniu, pe cînd devenise deja consilier al ţarului Petru cel Mare – o sinteză fără egal romano-moldo-vlahilor, cum i-a numit pe români, se dovedeşte a fi, în chip neaşteptat, şi autorul primului pamflet antimuntenesc. Pe cînd, prin 1705, scria la Istoria ieroglifică, reflectînd la ceremoniile şi năravurile politice din Principate, Dimitrie Cantemir punea în glasul unuia dintre marii boieri moldoveni, înfăţişat alegoric sub chipul Vulpii (sau al Hulpii, căci în text apare în ambele grafii, ca urmare a inconsecvenţei inscripţionării, în lipsa unei gramatici româneşti normative), exact ceea ce simţea şi ce credea despre cei din Ţara Românească, unde domnea Brâncoveanu (Corbul). El îi spune amicului său Ciacalul că numai şi numai teama, iar nu iubirea, îl face prudent faţă de păsări – faţă de munteni, adică – şi de Vultur (Ţara Românească), reprezentat de Corb. „Iubite priietine, nu cu divă îţi pară pentru căci dziş că cinstea Corbului pentru frica Vulturului păzăsc (căci lucrurile între muritori nu atîtea să isprăvesc ce le pofteşte voia, ca cîte să lucreadză ce le dă mîna şi vremea). Pentru care lucru […]