AVALON. Explorări geografice ale ficţiunii şi identitate colectivă

Pentru unii cititori, dintre cei specializaţi prin profesie, cărţile Andreei Răsuceanu aduc aerul un pic exotic şi foarte promiţător al descoperirii. Noutatea ca aventură este în sine o miză admirabilă a demersurilor intelectuale. Din punctul de vedere al cititorului de cultură interesat însă şi de altceva, Bucureştiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară (Bucureşti, Editura Humanitas, 2013, 342 p.) poate însemna însă chiar mai mult, căci el oferă un dublet verificabil în teren – dar şi crescut din şi în imaginar – al unei Românii, de fapt al inimii acesteia, Bucureştiul, care, deşi poate fi văzută la faţa locului (dovedindu-se astfel verificabilă nemijlocit) se iţeşte şi în/ din imaginarul unui scriitor fabulos. De aici şi pînă la a recunoaşte demersurilor de geografie literară capacitatea de a ne mări, prin dublare, triplare, înmiire, ţara, zestrea de locuri existente, dar capabile să crească mai departe şi în alte „locuri“ ceea ce avem deja, arătînd în ce fel puteam avea fără a şti, nu mai e decît un pas; pe care tocmai l-am făcut. Să nu trecem prea repede peste acest tip de expansiune teritorială care instituie un ciudat instinct cvasi-imperialist, de nu cumva o mai bună şi mai spiritualizată intrare în […]