AVALON. Familii nobiliare din Transilvania secolului al XIV-lea (II)
- 16-05-2014
- Nr. 722
-
Ovidiu PECICAN
- Rubrici
- 0 Comentarii
În Structura nobilimii din Transilvania în epoca angevină (Editura Mega, Cluj-Napoca, 2013, 512 p.), Marius Diaconescu specifică mai clar criteriile de avut în vedere pentru recunoaşterea unui nobil din Transilvania, cel puţin pentru secolului al XIV-lea: despărţirea de mediul de origine, căsătoria cu membra unei famili nobiliare şi implicarea în viaţa comunităţii nobile. În plus, istoricul atrage atenţia că, în secolul al XIV-lea transilvănean, istoria nobilimii se cuvine să aibă în vedere nu siluetele de persoane, ci familia, clanul, căci „o structură a nobilimii în epoca angevină nu poate să aibă ca obiect individul – nobilul, ci familia sau clanul din care face parte“. Datorită faptului că moşiile familiei erau stăpînite în indiviziune, lucrurile nu puteau sta altfel, prin familie înţelegîndu-se aici „totalitatea indivizilor legaţi printr-o relaţie de sînge şi care exercită drepturi comune de proprietate asupra moşiei“. Văzînd, prin urmare, clanul ca unitate fundamentală a societăţii nobile şi urmînd definiţia lui Fügedi Erik, după care acesta reprezintă înrudirea familială care îi cuprindea pe toţi descendenţii masculini ai unui strămoş, Marius Diaconescu porneşte la drum, străduindu-se să reconstituie marii arbori familiali nobiliari din teritoriul explorat pentru epoca guvernărilor dinastiei de Anjou pe tronul maghiar. Secolul al XIV-lea este de cea […]