AVALON. „Faptele, nu oala cu laptele!“

Apariţia epistolarului Întîlnirile mele cu Iorgu Iordan (Cluj-Napoca, Editura Tribuna, 2011, 176 p.), îngrijit de universitarul Ilie Rad, care cuprinde scrisorile academicianului nonagenar către studentul şi, apoi, profesorul stagiar repartizat la Timişoara, permite contactul cu un savant filolog, dar şi cu omul care a fost acesta; ponderat în reacţii, perfect lucid, cu surprinză-toare judecăţi asupra contextului literar şi, în chip neaşteptat – pentru cine îşi aminteşte atmosfera de suspiciune din epocă –, şi asupra împrejurărilor civico-politice. Nu reticenţele la adresa politicii Partidului Unic şi a cuplului dictatorial surprind la un fost membru interbelic al Partidului Naţional Ţărănesc, ci relativa seninătate cu care le împărtăşeşte prin poşta sever controlată de Securitate în acea perioadă, adresîndu-le, de altfel, unui tînăr pe care nu îl putea cunoaşte suficient. Chiar dacă formulările sînt prudente, în atmosfera marcată de o suspiciune ubicuă şi cvasiuniversal orientată, asemenea consemnări manu propria în nişte scrisori care porneau, dar în legătură cu care nu puteai şti, în cele din urmă, dacă vor ajunge sau nu la destinatar, rămîn surprinzătoare. Fost militant antilegionar – închis opt zile în vremea guvernării acestora –, antiregalist şi filosovietic încă din vremurile dintre războaie, Iorgu Iordan s-a pronunţat, în momentul epurărilor din vremea socialismului […]