AVALON. Germania, erou tragic?

În scrisul istoricilor noştri teama de problematizări pare maladivă. Lumea are în general cultul acribiei şi al reconstituirilor – ceea ce nu e rău – sau al subordonării benevole la o misie care, fiind mereu aceeaşi, cea naţionalistă, oferă numai şansa variaţiunilor retorice. Cu cîteva excepţii, ne cam învîrtim în jurul epopeii naţionale, în tematizări desprinse cam direct din programa şcolară interbelică şi cu accente stilistice mai mult sau mai puţin stereotipe. Cine procedează altminteri devine excentric – adică suspect –, este privit chiorîş şi pus la punct de establishment-ul meseriei sau, şi mai bine, e tăcut. Afirmîndu-se ca autor de explorări istorice la un timp după ce făcuse deja carieră universitară, Lucian Boia a dobîndit o anume notorietate mai întîi în Franţa, şi abia mai apoi acasă. Evidenţierea clişeelor, a mistificărilor şi a emfatizărilor din istoriografia română într-un volum memorabil i-a atras o faimă de deschizător de drumuri postrevoluţionare în direcţia revizionismului istoriografic.   Cele mai recente cărţi ale prolificului expert pun însă în joc o reorientare către problematica germană a ultimului secol, atît direct, ca în eseul Tragedia Germaniei. 1914-1945 (Bucureşti, Editura Humanitas, 2010, 144 p.), cît şi indirect, precum în cel care îi revizitează pe germanofilii români […]