AVALON. Gherla şi istoria urbană

Istoria orașelor nu are, în România, un trecut cine știe cît de semnificativ. Nu este de mirare, într-o ţară care, astăzi, are populaţia împărţită aproape egal între oraș și sat, iar cu ceva mai mult de o jumătate de secol în urmă se socotea încă pe sine „eminamente agrară“. Chiar dacă mai ales ultimul pătrar de veac a modificat spectacular situaţia, făcînd din istoria urbană una dintre categoriile de explorare a trecutului frecventată și cultivată de experţii români, ea mai are încă de recuperat pași și etape. Mai important decît acest fapt este însă un altul. Datorită atenţiei acordate locuirii de tip urban, societăţii orășenești și ocupaţiilor din orașe, manifestărilor culturale și de civilizaţie pe care le presupun comunităţile desprinse din legătura de fier cu agricultura, încetul cu încetul, s-a depășit suspiciunea faţă de mediul urban ca mediu ostil, străin, pervertit, rupt de naţiune. Oricît ar părea de curios, o asemenea convingere negativă la adresa acestui motor al civilizaţiei care este orașul nu a fost împărtășită numai de iliteraţi, de populaţia needucată, ci a făcut și obiectul unei atitudini culturale programatice, anume cea manifestată de promotorii curentului sămănătorist, în frunte cu Nicolae Iorga, Ilarie Chendi ș.a. Fiindcă Z. Ornea a […]