AVALON. Hărţile lumii

Nimeni nu se îndoiește de importanţa legăturii dintre istorie și timp. Aproape că istoria nici nu poate fi concepută în afara timpului. De la reprezentările sacre – care vorbesc despre izgonirea din Paradis ca despre o cădere în istorie – pînă la recuperarea tot mai accentuată, bine articulată metodologic, a istoriei celor fără de istorie (istoriile animalelor, de pildă; sau ale afectivităţii, prezenţă permanentă în viaţa omului), discursul istoriografic a făcut pași importanţi către acoperirea unor domenii tot mai largi ale vieţii și lumii. Istoria a devenit, într-un anume sens, intrinsec filozofică și psihologică, după ce fusese multă vreme religioasă și morală. Dar, în orice caz, în nici una dintre versiunile menţionate aici – și nici în istoria fără accente speciale, cea pozitivistă, în simpla colecţie de date – timpul și curgerea lui nu poate lipsi. Fapt ce merită să fie remarcat, condiţionarea spaţială pe care o presupune istoria nu pare să fi ocupat în meditaţia filozofilor și a istoricilor un loc la fel de important. Desigur, există și în această privinţă tradiţii prestigioase – precum cea vizînd istoria civilizaţiilor, să zicem, reflecţia raporturilor dintre un anumit spaţiu și oamenii care îl locuiesc –, dar multiplicarea perspectivelor deja existente, dublarea […]