AVALON. Istoricul în prima clipă de posteritate

Istoricul Florin Constantiniu, plecat de curînd dintre noi (8 aprilie 1933 – 13 aprilie 2012), a fost un istoric profesionist, cu contribuţii semnificative la desluşirea vremurilor de odinioară, cu elucidări interesante ce se cuvin salutate. El nu a fost însă, din păcate – pentru el, dar şi pentru ansamblul domeniului – un nume mare. Din perspectiva participării lui la viaţa comunităţii, a civismului şi a opţiunilor lui politice, academicianul Constantiniu a fost mereu un istoric oficial; nu atît în sensul unei alianţe cu puterea politică – acest lucru nu s-a petrecut în perioada evoluţiilor postcomuniste cînd, datorită apropierii sale de cercurile comuniştilor deposedaţi de legitimitate ideologică, nu a participat la construcţiile politice ale adversarilor lui Ion Iliescu (Emil Constantinescu şi Traian Băsescu) –, cît a slujirii unei istoriografii ancilare, subordonate interesului politic proclamat de vremlnice stăpîniri, şi nu de căutarea fără prejudecăţi a adevărului despre trecut.   Teza lui doctorală, susţinută în 1968, pe tema Relaţiilor agrare din Ţara Românească în sec. XVIII (s-a publicat în 1972), a fost distinsă cu Premiul „N. Bălcescu“ al Academiei Române şi promitea un excelent istoric al relaţiilor economico-sociale din perioada modernităţii noastre timpurii. Alte studii şi volume din prima etapă a activităţii lui, […]