AVALON. Legionarism doctrinar

Ştirea că „Parlamentul României a adoptat, fără nici un vot împotrivă, un proiect de lege în care Mişcarea Legionară este considerată fascistă, interzicîndu-se totodată «promovarea în public a ideilor legionare »“ a circulat în ultimele zile în presa românească, atrăgînd atenţia asupra faptului că legislativul nostru încearcă, în mod salutar pentru democraţie, să stăvilească ascensiunea programelor şi a forţelor de extremă dreaptă în peisajul ideologic şi politic al actualităţii noastre. O astfel de preocupare se cuvine salutată ca atare, fiindcă ea nu are alt scop decît pe acela de a întări sistemul democratic şi statul de drept, consolidînd şi cadrele, flexibile, dar totuşi ferme, ale schimbului public de idei de la noi.   Cu acelaşi prilej, s-a propus şi să se interzică „ideile, concepţiile şi doctrinele legionare“, adică întreaga constelaţie programatică pe care s-a întemeiat legionarismul în perioada interbelică: antiliberalism, antidemocraţie, totalitarism, antisemitism şi xenofobie, ortodoxism (nu ortodoxie, cum se confundă adeseori). Există şi alte componente doctrinare care apropie legionarismul de mişcările de factură fascistă şi de hitlerism, dar şi unele care îl disting de acestea, asigurîndu-i un loc particular în constelaţia extremei drepte europene dintre războaie.   După Radu Ciuceanu, directorul Institutului pentru Studiul Totalitarismului, „întemeietorii Legiunii nu au […]