AVALON. Metaforă masonică şi identitate secretă

Ajunsă la a doua ediţie, culegerea de studii Masoneria în Transilvania. Repere istorice (Tudor Sălăgean, Marius Eppel (coord.), Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 2009) s-a îmbogăţit cu cîţiva autori şi cîteva noi abordări. Acesta ar trebui să fie destinul tuturor reeditărilor semnate de oameni încă activi şi încă în viaţă, cred, dacă respectivii nu şi-au părăsit între timp atelierul şi se mai pasionează de vechile lor preocupări. Valabilă, în principiu, pentru orice construcţie livrescă întemeiată pe aprofundări concentrice, observaţia se aplică şi mai mult subiectelor a căror descîlcire nu a depăşit stadiile preliminare. Or, în istoriografia română, cercetarea masoneriei din Ardeal nu a elucidat încă nici pe departe marile areale problematice care i se oferă. Aparent, subiectul – tratat cu mijloacele romancierului, oarecum oblic, pe vremea cînd era încă în formă, de Eugen Uricaru, în Rug şi flacără – face parte din zona senzaţionalului, pe care anumite categorii de cititori îl frecventează cu păreri preconcepute. Conspirînd împotriva ordinii social-politice prestabilite, francmasonii sînt, cum s-ar zice, delicatesa tuturor acelora care răspund nevoii de a explica evoluţiile complexe din cîmpul istoriei prin teorii conspiraţioniste. Dar pentru un asemenea reflex, istoriografia întemeiată pe explorarea plină de acribie a arhivelor şi pe comentarea altor categorii de […]