AVALON. Mintea lui Cartesius

Publicarea corespondenţei carteziene continuă într-un ritm admirabil de alert. A apărut deja volumul al doilea, adică, din René Descartes, Corespondenţa completă (Iaşi, Ed. Polirom, 2015, ediţie de Vlad Alexandrescu, 952 p.), completînd cu încă aproximativ o mie de pagini peisajul ebuliţiei progresive, dar şi marcate de constanţa altitudinii calitative, a raţionalistului francez. Într-o lume în care comunicaţiile erau facilitate doar de galopul cailor şi de transporturile navale ale navelor purtate de vînt, abundenţa şi vivacitatea dialogului epistolar al refugiatului în Ţările de Jos continuă să surprindă. Este un noroc extraordinar că scrisorile carteziene (şi, în unele cazuri, şi cele ale partenerilor lui de discuţie) s-au păstrat pînă astăzi, chiar dacă în perioada de timp scursă de la trimiterea şi primirea lor ele s-au răspîndit pe un areal teritorial uriaş şi, după toate semnele, încă mai continuă să fie completate cu piese nou descoperite, în pofida faptului că publicarea moştenirii carteziene a debutat devreme. Importanţa acestor scrisori nu ţine însă doar de interesul pentru studiul elitelor intelectuale din Apusul Europei, şi nici pentru elaborarea unei istorii a comunicării şi comunicaţiilor în Europa clasică. Ea surprinde o dorinţă sinceră de a reflecta „cu voce tare“, ţinînd seama de şi chiar încurajînd interesul […]