Avalon. Mircea Vulcănescu și Canalul Dunăre-Marea Neagră

Despre Canalul Dunăre-Marea Neagră s‑a discutat în trecut ca despre un proiect prin excelență stalinist, pus la cale nu atît din nevoi economice reale, cît ca debușeu al morții pentru România burgheză îngenuncheată de noua dictatură comunistă, pe cale de a fi, cît mai rapid și cît mai drastic, exterminată. În acest sens, cea mai populară interpretare a inițiativei lui Gh. Gheorghiu-Dej de inaugurare a șantierului a fost cea din anii 1980, redată cu măiestrie artistică, printr-un imaginar dialog între dictatorul sovietic și cel român, în romanul Cel mai iubit dintre pămînteni de Marin Preda. Scriitorul, care atinsese cota maximă de recunoaștere în anii 1950, odată cu publicarea Moromeților, frescă a dispariției unei lumi a satului și a alunecării ei în formula anihilatoare a colectivizării agriculturii, se întorsese, începînd cu anii 1970, cînd publica Delirul, către un roman care asimilase lecția capodoperei lui Mihail Șolohov, Pe Donul liniș­tit, unde ficțiunea artistică se împletea cu expunerea plastică a istoriei relativ recente. (La rîndul lui, Șolohov învățase lecția lui Lev N. Tolstoi, din Război și pace, dar o aplica noilor condiții, ale dictaturii proletariatului.) După ce, deci, l-a evocat pe Ion Antonescu, dobîndind atît recunoașterea oficialității României lui Ceaușescu, cît și un […]