AVALON. O istorie heterotropică

Ideea foucaultiană a heterotopiilor poate prilejui o altfel de istorie, un proiect pe cît de riguros știinţific, pe atît de inedit. Asemenea deplasări ale obiectului explorat în afara referenţialului său consacrat, realitatea vizibilă și imediată, este de natură a lărgi înţelesurile ideii de real dincolo de graniţele sale consolidate, ajungîndu-se la o îmbogăţire substanţială a sa și deschizîndu-se, chiar și metodologic, noi căi de explorare știinţifică. În fond, atunci cînd observa că oglinda este o heterotopie, un loc neloc, un topos oarecum atopic, Michel Foucault deschidea calea către considerarea istorică a unui alt tip de spaţiu și chiar de timp, a unei alte relaţii, întrucîtva răsturnate, dintre ceea ce se vede aici și ceea ce se vede „dincolo“ din acest aici. Un decupaj bine circumscris de ramele oglinzii, un ancadrament imobil, dar limpede depistabil, un șir de mitologii și ritualuri legate de oglindire (precum acoperirea oglinzii în caz de deces, spre a nu încurca drumurile sufletului), un anume tip al reflectării – altul decît cele înregistrate de Hegel în Fenomenologia spiritului –, reflexele literare și artistice ale oglindirii (de la sinteza lui Jurgis Baltrusaitis despre speculum și specularitate la oglinzile vorace din romanele horror), toate împreună pot scrie un alt […]