AVALON. Primitivism, modernism
- 16-07-2009
- Nr. 483
-
Ovidiu PECICAN
- Rubrici
- 3 Comentarii
Revista Observator cultural este invitată la Festivalul de Poez Chestiunea statutului modernităţii în raport cu antecedentele şi succedentele ei este de repus permanent în discuţie. În „Primitivismul şi modernismul“, text apărut în limba română în volumul coordonat de Sorin Antohi, Modernism şi antimodernism. Noi perspective interdisciplinare (Bucureşti, Editura Cuvîntul, 2008), Hayden White observă dintru început că „«modernizarea» este o mişcare foarte veche şi recurentă, erupînd periodic în diverse înfăţişări de la începuturile creştinismului pînă în momentul prezent de globalizare «postmodernist㻓. El conchide, în aceeaşi notă, că „modernismul (…) este «împlinirea» primitivismului, momentul cultural în care primitivitatea e anulată, totalizată, elevată şi depăşită pentru a se reconstrui pe sine“. Cu alte cuvinte, aşa cum primitivismul nu poate fi corect înţeles decît într-o complementaritate cu modernismul, tot la fel de valabilă se dovedeşte şi reciproca. Hayden White preferă să constate continuităţile dintre premisele îndepărtate – şi, aparent, radical diferite – ale spiritului modern decît ruptura pe care, nu o dată, reprezentanţii săi o proclamă, în numele complexităţii. Am avea, astfel, de-a face cu o dezvoltare dintr-o tulpină unică, ale cărei mlădiţe, reactualizate mereu altfel, în funcţie de contextele istorice diferite ce survin în curgerea timpului, prezintă faţete de fiecare dată înnoitoare la […]
Oricit ne-am stradui, modernitatea tot nu o parasim, caci, se pare, e mai degraba o stare de spirit. Surpriza este insa ca astfel raminem foarte aproape de primitivi (in sensul de „buni salbatici” creatori de formula rectilinie, nu in cel de gregari)…
Nici astăzi nu s-au tradus încă în română cărţile fundamentale ale lui White, care între timp s-au clasicizat. Mai anul trecut, pe când era şef la Cuvântul, Sorin Antohi promitea o ediţie românească din Metaistorie, dar nu s-a ales nimic din proiectul ăsta. Să te miri_!
Daca problema modernitatii e una tipologica, atunci inseamna ca putem fi moderni in plin arhaism societal (cazul Romaniei, dupa mine), fiind, in acelasi timp, anturati de o modernitate tirzie (cea specifica occidentalilor). Suna plauzubil.