AVALON. Primordialitate şi naivitate

Deschizîndu-se spre elemente culturale provenind din alte arealuri spirituale și arondate altor popoare, strămoșii românilor nu au făcut mereu faţă unor presiuni și nu au fost tot timpul siliţi să intre întro dinamică impusă artificial, cu mijloace politice și militare. Uneori, ei au împrumutat și prelucrat benevol formele și conţinuturile de care aveau nevoie în propria dezvoltare, dintrun simţ practic și un sentiment acut al utilităţii acestor împrumuturi. Așa s-a petrecut cu tehnicile și cu obiectele romane preluate de daci anterior cuceririi lor de către romani și la fel a fost și cu creștinismul, o soluţie propusă și impusă, refuzată și adoptată benevol, în cele din urmă, asumată fervent și contestată de alţii, în unele circumstanţe istorice similare cu procesul petrecut și în restul Imperiului Roman și, mai pe urmă, în regatele barbare ori imperiile momentane ale nomazilor. Mona Mamulea observă, pe bună dreptate, că „gestul deschiderii este întotdeauna un gest critic, lucid, selectiv“, lucru ce nu se poate susţine cu certitudine și fără nuanţe. „Odată introdus elementul străin (pasul 1), acesta este supus unui proces de transformare funcţie de nevoile, exigenţele şi contextul cultural existent. Procesul este unul de traducere (pasul 2). În urma lui, elementul de import îşi […]