AVALON. Psihologia criticii istorice

În Ziarul de duminică (de vineri, 19 şi, respectiv, de vineri, 26 octombrie 2012), Constantin Rezachevici exprimă în interviul pe care îl acordă o serie de opinii despre istorie, istoriografie, cercetarea ştiinţifică, pregătirea de specialitate a experţilor în studiul trecutului, despre Academia Română şi despre tratatul ei de istorie, despre multe lucruri de interes pentru istorici şi pentru publicul interesat de expertiza istorică. În calitate de vechi cercetător al unuia dintre institutele Academiei, domnia sa dovedeşte o fidelitate care îi face onoare faţă de înaltul for ştiinţific şi artistic al ţării. „Academia Română, luîndu-şi în serios menirea pentru care a fost înfiinţată în secolul XIX, a oferit unor generaţii diferite de istorici posibilitatea de a-şi sintetiza coerent cunoştinţele, publicînd, cu mari eforturi, în 2002-2003, o impozantă Istoria românilor în 11 volume masive. Aceasta a fost urmată, începînd din 2011, de ediţia a II-a, în curs de apariţie, evident cu scopul îmbunătăţirii lucrării“. Elogierea Academiei este firească, datorită rolului ei cultural din vremurile anterioare comunismului. În epoca stalinistă, însă, epurările de academicieni au fost masive, după cum se ştie, o serie de nume prestigioase ale culturii române interbelice dispărînd în temniţe sau în anonimatul bine supravegheat de Securitate al unei vieţi […]