AVALON. Război cosmetizării
- 09-12-2011
- Nr. 604
-
Ovidiu PECICAN
- Rubrici
- 4 Comentarii
Neagu Djuvara este, orice s-ar spune, nu doar cel mai vîrstnic istoric activ al nostru din toate timpurile, ci și cel mai complex (cu excepția, poate, a lui Lucian Blaga, care, în pofida profilului lui de istoric profesionist rotunjit atît prin contribuții teoretice, cît și prin practică istoriografică în cîmpul iluminismului transilvan, este receptat ca atare, cu destule ezitări încă). Afirmat inițial ca filozof al istoriei, ca istoric al secolului al XVIII-lea românesc și ca memorialist – deci istoric-participant –, dl. Djuvara a adus, între timp, toate argumentele pentru a fi tratat de către profesioniștii români ai cîmpului cu toată deferența și colegialitatea necesare. În plus, el are și o activitate de publicist în periodice și de literat, liniamente pe care tot numai Blaga și Iorga (mai puțin reliefat ca filozof al istoriei) eventual, îl însoțesc. Se pare însă că acest deziderat al recunoașterii superiorității în pregătire și al performanței în mai multe cîmpuri de activitate conexe și complementare nu este avut în vedere cu toată seriozitatea în interiorul breslei studioșilor trecutului de la noi. Datorită acestui fapt, pornind de la receptarea punctuală a cărții sale despre Thocomerius – Negru Vodă, un voievod de origine cumană la începuturile Țării […]
… nu sunt totuna cu istoricii pur si simplu. Iar SINTEZELE
istorice, pentru a nu fi doar eseuri si lucrari de popularizare, trebuie sa fie precedate de analize si cercetari personale. De aici pana la a conferi autorului lor calitatea de istoric, si inca „cel mai complex din toate timpurile”, e o mare distantza, pe care numai un prestidigitator de categoria d-lui Pecican o poate parcurge dintr-o singura trasatura de condei. Nu credeti?
De teza dlui Djuvara in domeniul filosofiei istoriei ati auzit? Dar de sinteza domniei sale privind sec. al XIII-lea?
„Neagu Djuvara este, orice s-ar spune, nu doar cel mai vîrstnic istoric activ al nostru din toate timpurile, ci și cel mai complex”!
Fraza aceasta liminară a d-lui Pecican mi se pare un dublu model de demonstraţie sofistică: nu numai fiindcă amestecă in mod vădit tendenţios o judecată de valoare („cel mai complex istoric al nostru din toate timpurile”!) cu o constatare de ordin biografic („cel mai vârstnic istoric activ”); ci si prin usurinţa mai mult decât ciudată cu care acordă titlul de ” istoric” unui autor de eseuri si cărti de istorie popularizată despre care stie foarte bine că n-a publicat niciun articol in vreo revistă stiinţifică de istorie si nici nu s-a coborât vreodată pană la cercetarea vreunui document de arhivă privind istoria românească sau universală.
N-are a face: dl Neagu Djuvara, licenţiat in litere si doctor in drept de la Paris, este un fermecător causeur, publicist, autor de „Amintiri si povestiri mai deocheate”, beneficiind de dublul atu al unei longevităţi iesite din comun si al unei excelente poziţionări ideologice, in sensul luptei, atat de profitabile din motive de conjunctură politică, impotriva faimoasei „cosmetizări” a istoriei naţionale. Dintre toate aceste considerente, cel din urmă este, bineinţeles, cel care cantăreste cel mai mult, si el este suficient (in ciuda conotaţiilor conformiste si de pură oportunitate care-l insoţesc) pentru ca dl Pecican să-i afirme pe un ton de falsă obiectivitate dreptul la „recunoaterea superiorităţii in pregătire si a performanţelor in mai multe câmpuri de activitate conexe”.
Nu e greu de recunoscut in această somaţie o clară pledoarie pro domo sua a unui autor care excelează el insusi mai mult in „domenii conexe” decât prin studii publicate in reviste cu acreditare ISI.
Mai trist este ca ceea ce ni se propune printre rânduri este o intoarcere la modelul Roller si o respingere corelativă a modelului Xenopol-Pârvan-Iorga, cu totii căzuţi (chiar fără a fi numiţi) sub incidenţa acuzaţiei de „cosmetizare” sau partizanat istoric pro-românescio. Totul sub semnul vechiului adagio:
Sic volo, sic jubeo, sit pro ratione voluntas!
Prin comparaţie, devalorizarea rezultând de aici a atributelor tehnic-profesionale ale noţiunii propriu-zise de istoric poate fi trecută fără probleme in categoria pierderilor colaterale: cel puţin in contextul degradării accelerate si aparent ireversibile a climatului vietii stiinţifice din acest uitat colţ de lume.
… exemplu de vitalitate romaneasca. sa ne traiti!