AVALON. Teoria schimbării din exterior

Încercarea de descifrare sintetică a istoriei romåneşti, într-o schemă explicativă personală – dar nu şi neplauzibilă –, l-a încercat pe Ioan Petru Culianu în mai multe rînduri, nu doar o dată. Într-o scrisoare către Mircea Eliade, trimisă în 17 mai 1979, mai tînărul istoric al religiilor constata că „… toată istoria României n-a fost dictată decît din afară: aşa s-a făcut Unirea (din 1859 – n.m.), aşa a fost şi cu (proclamarea Independenţei în) 1877, aşa şi cu (Pacea de la Versailles din) 1919, după ce se încheiase de fapt pacea (separată, cu Germania,) de la Buftea“ (Dialoguri întrerupte. Corespondenţă Mircea Eliade ş–ţ Ioan Petru Culianu, ed. de Tereza Culianu-Petrescu&Dan Petrescu, Iaşi, Editura Polirom, p. 186-187).   Aici Culianu înţelege istoria modernă a românilor prin prisma forţelor care au generat schimbarea, constatînd – eronat sau cu temei, nu are importanţă pentru discuţia de faţă – că acestea au fost mereu forţe externe şi că românii au fost cei care au suferit istoria, nu cei care au făcut-o. Inutil de spus că, măcar dintr-un unghi al revizitării trecutului, discipolul lui Eliade are dreptate: unirea din 1859 nu se putea face fără voinţa şi efortul lui Napoleon al III-lea, cucerirea independenţei nu […]