AVALON. Văduva neagră

  • Recomandă articolul
Scriind Sinistra doamnă. Văduva doctorului albanez Enver Hoxha (2005; traducere de Tiberius Puiu, Bucureşti, Editura Humanitas, 2009), Fahri Balliu intră pe culoarul explorării feminităţii într-o ipostază riscată. Aparent, este vorba despre o cri-tică precisă, foarte concretă, la adresa „penumbrei“ feminine a dictatorului comunist albanez şi, prin extensie, a dictatorului comunist în general. Categoria aceasta este mai largă decît s-ar crede şi le cuprinde pe Elena Ceauşescu, pe Iovanka Broz – soţia lui Tito –, pe văduva lui Mao, pe nevasta ultimului lider stalinist bulgar. Odată stabilit, fie şi lacunar, şirul figurilor ce alcătuiesc galeria, restul devine analiza concretă a unor conjuncturi, întîmplări, gesturi care îmbogăţesc, nu e vorbă, factologia aferentă, dînd culoare locală şi parfum specific ambianţei pe care o ilustrează şi degajă subiectul analizat, dar situarea rămîne în interiorul unei categorii de-acum bine stabilite: soţia dictatorului.   Istoria comunismului nu a cuprins însă doar asemenea figuri. În alte locuri şi momente, partenerele dictatorului au fost marginalizate, urmărite, înlocuite cu altele, după nevoile Marelui Om sau după necesităţile sistemului construit ori moştenit de acesta. Soţia lui Lenin, partenerele lui Stalin sau ale lui Fidel Castro ar intra mai degrabă în această altă categorie. Nu a fost, deci, o fatalitate ca […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.