AVALON. Vioara întîi în Europa

Proiectul european li s-a părut multor analişti utopic pentru că, la sfîrşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, devastator pentru întreaga omenire, dar pornit tocmai din inima Europei, părea necugetat şi nerealist să se creadă că se poate construi o entitate politică glorioasă pornind din noroaie şi din dezastru. Pe de altă parte, nu mai puţin neverosimilă s-a crezut a fi pretenţia de a pune bazele unei înţelegeri solide între cei care, în mod endemic, şi nu doar de o singură generaţie încoace, se opuneau unii altora, într-o încercare tenace de a cîştiga prioritatea în faţa celorlalţi competitori. Să încerci, în aceste condiţii, să construieşti o concordie şi o armonie transnaţionale, într-o parte a lumii unde statele naţionale erau actorii afirmaţi cel mai impetuos în utlimele două secole (sau chiar mai puţin), a părut oricărui spirit raţional o… periculoasă nebunie. Discrepanţa dintre precedente şi ceea ce a urmat, ca efect al unei schimbări radicale de viziune şi de strategie, a fost şi este atît de mare, rezultatele la care s-a ajuns de la sfîrşitul Războiului Secund Mondial încoace sînt atît de spectaculoase, încît pînă astăzi persistă un scepticism prudent, dar consistent, în faţa acestui balet unificator de mare complexitate, cu zeci […]