AVALON. Vulpea dialectician

Personajul în jurul căruia se polarizează naraţiunea părţii a doua din Istoria ieroglifică este Vulpea. Dintre toţi supuşii de marcă ai Leului, ea pare să fie Ulise al epopeii cantemiriene, cel mai dibaci slujitor al regelui mamiferelor. În loc să o înfăţişeze însă, în linia moştenirii culturale, ca pe un simplu animal şiret, Cantemir îi dă o demnitate specială, recunoscîndu- i inteligenţa şi mai ales măiestria în materie de logică. Importanţa acestui meşteşug nu este subestimată de autor, chiar dacă el face precizări lipsite de ambiguitate cu privire la locul ştiinţei gîndirii corecte faţă de puterea politică. „Guri ca acestea nu cu siloghizmuri loghiceşti, ce cu porunci împărăteşti sint să să astupe.“ În lumea animalelor fabulei beizadelei Dumitraşco, puterea absolută bate de departe, prin autoritatea ei, autoritatea gîndirii corecte, a bunei demonstraţii făcute după regulile înlănţuirii argumentelor. Nu încape loc de iluzii în privinţa asta. Şi totuşi, cinismul acestui mod de a privi lucrurile nu este împins pînă în pînzele albe. Cînd vine vorba despre mulţimea supuşilor, lucrurile par să se schimbe întrucîtva, căci „prostimei, ei iertăciune a să da să cade, de vreme ce poate fi că categoriile loghicăi n-au citit şi în cărţile ştiinţii nu s-au zăbăvit“. Lipsa […]