AVALON. Zamfiresciana

Zilele trecute am (răs-)cumpărat de la anticariat o culegere de studii de la începutul anilor ’80 semnată de Dan Zamfirescu. Autorul este un savant cunoscut, expert în vechea cultură română, în teologie și în alte arealuri învecinate. Mi-am amintit atunci că, după ce constrîngerile anilor ’50- ’60, adică presiunea ideologică a stalinismului, l-au „smerit“ şi l-au apropiat – după unii chiar prea mult – de autorităţi, Dan Zamfirescu s-a ilustrat, de-a lungul anilor, şi ca polemist pătimaş. Cumpărasem, nu cu mult înainte, o broşură de acest fel, semnată de acelaşi autor şi intitulată Istoria românilor văzută de Neagu Djuvara. Fals știinţific sau trădare de ţară: (Editura Roza vînturilor&Edi tura Semne, București, 2012, 102 p.), care aduna articole apărute iniţial în cotidianul Argeşul, în foileton. Titlul, respingător în maniheismul lui, conţinea însă trimiterea la un prestigios istoric, deopotrivă citit și contestat, din şcoala „burgheză“, afirmat iniţial ca discipol într-ale filozofiei istoriei, din echipa lui Raymond Aron.   Mi s-a părut nedrept ca o acuză atît de gravă să figureze încă din titlul unei polemici purtate în democraţiei şi chemate să expună argumente, nu injurii, cu atît mai mult cu cît, cu cincisprezece ani în urmă, la intervale apropiate „beneficiasem“ și eu, […]