AVALON. Zborul în timp al conceptelor

Modul în care se definea pe sine însuşi Truman Capote („Sînt un Paganini semantic“), într-un cuvînt de deschidere la romanul care l-a consacrat definitiv, Cu sînge rece, defineşte destul de bine demersul lui Reinhart Koselleck pe una dintre direcţiile sale fundamentale. Istoricul de activitatea căruia – deşi nu numai – se leagă afirmarea Şcolii de la Bielefeld a reconsiderat interesul experţilor pentru cercetarea trecutului faţă de lingvistică, faţă de filologie, în cel mai larg înţeles cu putinţă. Într-o epocă în care antropologia culturală a pus pe piedestal terenul (field work), făcînd din el o probă de neocolit a profesionalismului şi a acurateţii, istoricul a atras atenţia – alături de Jacques Derrida, Michel Foucault ori Roland Barthes – asupra importanţei avute, în continuare, de studiul „clasic“, de bibliotecă. El s-a interesat, în acest sens, în mod constant de teoria şi de practica discursului, a limbii şi a noţiunilor prin care se transmit cunoştinţele despre trecut. Koselleck a supus textele politice unei analize menite să izoleze conceptele fundamentale cu care se operează în schimbătoarele lor cîmpuri semantice, condiţionate de o dinamică socială complexă, care prezervă trăsături ale unor experienţe istorice de odinioară, dobîndesc însemne ale prezentului şi anunţă tendinţe viitoare. O complexitate […]