Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Azilul de noapte sau Republica Bondrea?
- 23-07-2009
- Nr. 484
-
Carmen MUŞAT
- Editorial
- 14 Comentarii
Suetonius povesteşte că, la începutul domniei sale, împăratul Domitianus „obişnuia în fiecare zi să se retragă o oră şi să nu facă nimic altceva decît să prindă muşte şi să le înţepe cu un condei foarte ascuţit“. Timpurile s-au schimbat şi la fel obiceiurile conducătorilor – ale celor autohtoni, care nu mai petrec doar o oră pe zi prinzînd muşte, ci luni întregi. În vreme ce majoritatea liderilor mondiali sînt preocupaţi de relansarea economiei mondiale, de combaterea sărăciei sau de situaţia explozivă din Iran, gesturile şi discursurile guvernanţilor români frizează absurdul. Luîndu-şi ca model de comportament politic vizitele de lucru ale fostului „geniu al Carpaţilor“ – cel care dădea indicaţii preţioase în toate domeniile (chit că incompetenţa sa, unanim recunoscută, era prilej de bancuri) –, cei ce ne conduc astăzi par neverosimili prin apetenţa lor pentru spectacol, dublată de iresponsabilitate şi dispreţ faţă de noi toţi. Un simplu inventar al gesturilor „politice“ din ultimele luni e de-a dreptul năucitor: preşedintele ţării tunde oi, participă smerit (sic!) la întronizări şi la tot felul de întruniri populare organizate te miri unde, primul-ministru coseşte demonstrativ, ministrul Turismului – după ce în campania electorală a dat cu mopul şi a croşetat într-un studio […]
felicitari pentru articol!
Felicitări, doamnă Carmen Muşat, pentru articol!
Mă gîndesc cu mîhnire în ce societate strîmbă am ajuns a trăi, din moment ce asist fără a putea face nimic la degradarea sistemului de învăţămînt… Din postura mea de profesor de liceu asupra căruia – fără succes deocamdată! – se exercită an de an presiuni… părinteşti, pentru promovarea tuturor loazelor, îmi permit a mai scrie – pentru a nu ştiu cîta oară – că atîta vreme cît vom permite imposturii politice să domine, întoarcerea la normalitate rămîne o iluzie…
Probabil ca intr-o buna masura, USH (refuz sa scriu numele complet al acestei entitati, din respect pentru ceea ce a reprezentat Spiru Haret) nu este altceva decat o proiectie a societatii romaneasti in ansamblul sau: o societate falsa, ne-eficienta, dominata de incompetenta si impostura, incapabila sa se redreseze. Iar vinovati de ceea ce se intampla suntem cu totii (chiar daca nu in egala masura) pentru ca in mod paradoxal ramanem paralizati in aceasta mlastina urat mirositoare, chiar daca suntem aproape sufocati de emanatiile ei. Nu suntem in stare niciodata sa facem gesturile firesti, elegante, care sa ne elibereze de blestem. Sigur ca nu domnul Patapievici este cel mai vinovat dintre toti in scadalul USH, dar in mod cert poarta o anumita vina, nu numai in calitate de director ICR, dar in special in calitate de intelectual (as vrea sa ma insel, insa nu am vazut nici un fel de gest al Domniei Sale in raport cu situatia de la USH). Cred ca avea obligatia sa faca ceva, imediat ce ICR a fost compromis prin actiunile d-nei Popescu. In aceasta problema nu exista nici un fel de scuza, iar daca d-na Popescu nu si-a dat inca demisia, ar trebui demisa imediat. Intelectualii au totusi niste responsabilitati, iar tolerarea situatiei de la USH, nu face altceva decat sa dea apa la moara politrucilor care au sarit cu mare harnicie in apararea batranului sef de cadre. Intreaga intelectualitate din Romania ar trebui sa faca in acest moment front comun in jurul Ministrului Educatiei, ca sa arate macar in al doisprazecelea ceas ca este responsabila si ca mizeria umana are totusi niste limite.
Este inadmisibil ce se intampla la aceasta universitate particulara, ajunsa, intr-o tara cu o populatie atat de mica, pe locul II in lume (!!!) O universitate unde doar diploma contează si se plagiaza ca niciunde…La fel si la alte universitati gen Dimitrie Cantemir, Nicolae Titulescu, T.Maiorescu sau Gh. Asachi.
Pentru cuantificarea activitatii academice exista asa numitii parametri ISI (Institute for Scientific Information) precum factorii de impact, care, aplicati unui cercetator (iar universitarii trebuie sa aiba musai activitate de cercetare, altfel facultatea ar fi doar un al doilea liceu) ar fi asemanatori cumva masurarii unui realizator TV prin ratingul emisiunii sale. Desi disputati (in unele detalii amanuntite, pe drept poate) factorii ISI sint clar o masura a calitatii unui academic de produce idei ce pot interesa comunitatea internationala (iar universitatile trebuie sa joace pe aceasta scena, numele lor venind, parca, de pe la universalii).
Ca atare, in cel mai elegant mod, o universitate se evalueaza prin suma productiei stiintifice a profesorilor, ca certificat al faptului ca pot insemina cu idei noi invataceii. La asemenea masuri somitatile spiruliene bat inspre zero! E rivalitate intre universitatile de stat si cele particulare? De ce nu? Dar batalia de onoare se da pe terenul soliditatii academice a personalului.
Necatind la faptul ca nici universitatile de stat nu stau prea bine pe scena internationala (nu stiu daca se incadreaza intre primele 500 universitati din lume), fapt este ca al treilea mastodont al globului ca masa studenteasca (dupa cum se zice ca ar fi acest \\\”Spiru\\\”) este practic inexistent in scala stiintifica academica.
By the way, desi recunosc ca in lista de discutii cazul Horia Roman Patapievici a fost adus cam fortat in chestiune, as puncta (data fiind introducerea tehnica despre ISI) ca nici acesta nu are vreo activitate ISI, desi ar fi avut toate sansele si poate chiar obligatia sa o aiba (presedinte de Institut!). Cu tot succesul autohton, Patapievici nu are nici un articol citat in baza de date ISI: nici pe fizica (in care a activat citiva ani), nici in istoria stiintei (in care si-a dat doctoratul) nici in vreo derivatie de cultura-filozofie.
Sute, poate chiar mii de asistenti, lectori, conferentiari, profesori si cercetatori din tara asta apar in listele ISI cu mai mult sau mai putin importantele lor idei publicate in literatura internationala (de la citeva zeci pina la sute de titluri pe autor, fiecare masurate cu diferite grade de impact, de la infime, ca 0.2 pentru publicarea in jurnale obscure pina la 10-20 pentru lucrari in cele citeva jurnale de top in fiecare domeniu). Iar asta in conditiile in care per total patria nu sta foarte bine la productia stiintifica nici in unitatile acreditate. Oricum, acreditarea presupune asemenea criterii. Exista masuri obiective ce nu ar trebui sa tina de politic, in fapt.
Tin sa il dezamagesc pe un co-autor de pe acest forum precizind ca dupa criteriile minimale Horia Roman Patapievici nu poate fi nici macar asistent la Universitate, neavind nici o lucrare ISI, adica intr-un jurnal care sa conteze pentru comunitatea stiintifica internationala. Sint deasemeni sigur ca dl. Patapievici nu stie cuantica pentru ca as putea sa ma laud ca un pic din stiinta asta stiu eu (numele de mai sus e pseudonim, dar chiar am lucrari in domeniu in jurnale europene si americane) si de cite ori l-am auzit sau citit pe domnul Patapievici \\\”luind atitudine\\\” in domeniu m-am oripilat rapid, dupa primele fraze disonante logic. Si e pacat, caci cu formatia sa chiar avea sanse sa produca ceva, daca nu in fizica, macar sau tocmai in chestiuni de filozofia sau istoria acesteia. Asa, un doctorat de sertar, fara ca ideile sa fie validate prin expunere si judecata internationala…
Nu au legatura directa cazurile Patapievici si Bondrea, dar ICR si USH sint clar institutii cam artificiale, pentru ca am mostenit din orient neglijenta de a cladi colosi cu picioare de lut (o teza care scoasa din context iar place, cred, si lui HRP).
PS
Numele de forum e pseudonim, nu din cauza lipsei de curaj, ci pentru ca neparticipind de obicei la forumuri (e a doua mea intrare de forumist in viata asta) nu m-am hotarit inca daca merita vreo miza sa imi pun la bataie numele real (care suna mai neaos si mai e cumva si implicat in unele mici batalii pe alte terenuri de controverse academice) avind nevoie pentru moment de o separare a fronturilor.
Cu tot respectul, Carmen Musat, ati inceput sa semanati exact cu cei pe care ii criticati (odinioara) – i.e. publicatiile de tip „Cultura”.
Gasim si in „Observator” rationamente, argumente, ipoteze, suputatii, anateme care aduc cu cele ale cuplului Buzura-Martin.
Erati mai senini, pe vremuri.
De ce atâta încrâncenare, la urma urmei?
In plus, au reînceput, pe acest forum, campaniile anti-Patapievici…
Nu va stau bine.
Mâine-poimâine, îl vom revedea pe „dl.” Komartin, alias mr. kalm, înjurând pe toata lumea (dupa ce, o vreme, ne scutise de komentariile sale penibile si rau-voitoare).
Patapievici a ajuns sa protejeze securisti prin ICR Berlin? Cine este Adriana Popescu care l-a invitat pe Bondrea la ICR Berlin? Nu cumva este si ea profesoara la Spiru Haret? De ce ICR nu ia nici o atitudine?
La Spru Haret se fac a lucra mai multe zeci de tipi din Academia Romana, Parlament si Guvern. Aceasta „universitate” reprezinta perfect continuitatea ceausisto-iliesciano-basesciana, asa ca, pina la urma, inca nu se stie cine va fi invingatorul. In orice caz, nu doamna Andronescu, oricit de admirabil ar putea fi calificata atitudinea ei in acest scandal.
Va rog, nu-l scuzati pe Patapievici, nu-i mai suflati intre coarne, ca unul care nu stia. Ce nu stia? Cine e Bondrea? Nu stia ce a facut ICR Berlin prin invitarea lui Bondrea si prin sprijinul acordat de ICR Berlin Universitatii „Spiru Haret”?
Domnii Patapievici si Mihaies de ce nu s-au delimitat public de ICR Berlin si de directoarea Adriana Popescu – care s-a ploconit in fata „ilustrei personalitati” Bondrea?
Va rog, nu incepeti cu d’astea, ca nu-l stiau pe Bondrea, nu stiau ce-i poate pielea… Andrei Plesu scrie de peste 10 ani despre Aurelian Bondrea, foarte dur si precis. Sa nu citeasca Mihaies si Patapievici textele lui Andrei Plesu?
Stau si nu imi vine sa cred. Dau sa citesc ceva despre Spiru Haret si scandalul asta, si iata ca tot Patapievici e de vina si aici. Pur si simplu directorul nu trebuie sa supervizeze totul. Oamenii l-or fi chemat, pt. ca probabil nu stiau lucruri pe care nici eu nu le stiam inainte de scandal. Tovarasul Bondrea e patetic, are nivelul profului meu de Constitutia RSR dinainte de Revolutie, dar hai sa-l lasam pe Patapievici afara din scandal, ca el trebuia sa fie profesor la Universitate, pt ca e un tip cu inteligent, are idei si, in plus, spre deosebire de revoltatii de duzina, stie mecanica cuantica, deci intelege ceva din lumea asta, mai mult decat gloata de profesori second hand de la filosofie care-si fac cartile de pe google.
Spiru Haret are un numar foarte mare de studenti inscrisi pentru ca taxele scolare ajung la mai putin de jumatate decit universitati ca Nicolae Titulescu si altele, insa ”fabrici de diplome” sunt toate universitatile particulare si nu mai putin cele de la stat.
Stiti bine ca nu toti absolventii vor gasi un post pe masura pregatirii lor insa eu va propun sa priviti mai sus cu o treapta: la masteranzi si doctoranzi, am impresia ca zona aceasta nu intereseaza prea mult intrucat chiar sunt prea multi.
Ar trebui amintite si universitati ca Gheorghe Cristea si altele care nu au nici 30% din dotarea universitatii Spiru Haret.
Parerea mea este aceea ca domnul Bondrea nu a ”cotizat” cu cit trebuia, altfel scandalul ar fi azbucnit cu multa vreme in urma.
Fost sef de cadre la Ministerul Invatamintului inainte de l989, nu stim cu ce grad, acoperit, neacoperit, iata-l, acum, pe distinsul tovaras Aurelian Bondrea director al celei mai mari uzinei de diplome bucurestene contra cost si, prin urmare, savant de renume mondial. De ce nu si partener al ICR Berlin???
ICR Berlin este cea mai slaba filiala a ICR, cea mai dispusa la compromisuri si la aranjamente. Aurelian Bondrea a fost primit in sediul ICR Berlin ca o mare personalitate culturala. Rusine!
De ce Patapievici si Mihaies n-au demis-o imediat pe directoarea de la ICR Berlin, Adriana Popescu, care s-a ploconit in fata „marelui savant” Aurelian Bondrea?
Nu i-am auzit pe Patapievici si Mihaies sa spuna: mataluta n-ai ce cauta la ICR Berlin, mataluta esti libera sa te intorci la Bucuresti si sa-ti dedici viata si activitatea propasirii Universitatii „Spiru Haret”. Ce jalnica situatie: Aurelian Bondrea are contacte in Germania cu sprijinul ICR Berlin. Iar presa romaneasca – cu exceptia revistei „Observator cultural” si a doamnei Carmen Musat – tolereaza aceasta „incuscrire” diintre ICR si Universitatea „Spiru Haret”. Jalnic! Rusinos! Revoltator!