Bacovia, intrat clandestin în Israel

Tîrgul de Carte de la Ierusalim a fost marcat anul acesta de o furtună de nisip atît de corosivă, că dacă-ţi ciuleai urechile puteai auzi roca numită „gresie“ cum se formează, strat cu strat. Din aer, valurile de praf se năpusteau asupra ta aidoma unor haite de insecte microscopice, înfundîndu-ţi fără milă reţeaua ORL-istă – nas, gît, urechi – şi oprindu-se, vlăguite, să-şi petreacă noaptea pe geamuri, pe frunzele palmierilor, pe parbrizul automobilelor. Mă luptam eroic cu produsul Saharei, care se depunea chiar şi pe coperta cărţilor, în caz că le duceai cu tine fără să le protejezi cu plicul, cu folia de plastic sau cu buzunarul. Atît de repede se îngroşau depunerile de nisip, că te puteai opri oricînd în vitrina unui magazin de produse religioase, pentru a scrie cu degetul, ca pe o sticlă de bere aburită, „Isus + Mahomed = Love“. Am rămas de la standul românesc al Tîrgului de Carte, cu impresia polemicii puternice dintre Andrei Oişteanu şi Moshe Idel, purtată în jurul sofisticatului Mircea Eliade şi a legionarismul său de catifea verde. O polemică fără sfîrşit, care ar fi putut dura foarte bine vreo două sau chiar trei mii de ani. Am reţinut şi mulţumirile […]