„Baroni“ şi „moguli“
- 03-09-2014
- Nr. 738
-
Bedros HORASANGIAN
- Politic
- 5 Comentarii
Tot aud zi de zi aceste formulări, cu etichete puse pe seama unuia şi altuia dintre liderii politici sau patronii de presă care ţin, mereu şi mereu, capul de afiş al unei actualităţi devenite plictisitoare. Conform trecutului nostru istoric şi al rangurilor boiereşti, noi românii nu am avut nici moguli, nici baroni. Conform dicţionarelor româneşti, „mogul“ este „persoana care făcea parte din dinastia mongolă care a cucerit India“, iar „baron“ „desemnează un titlu nobiliar sau, prin extensie, om puternic, nobil“. Cum s-a ajuns la utilizarea acestor cuvinte în spaţiul public românesc – nu ştiu. În orice caz, mass-media sînt de vină, e de ajuns ca un deştept să arunce pe piaţă o prostie, şi ea prinde, este preluată papagaliceşte de alţii, de mulţi deştepţi şi deştepte. Şi aşa, o aiureală fără legătură cu aristocraţia europeană sau cu figuri de seamă ale istoriei universale ajunge să se impună – fără explicaţii, amendamente sau necesarele ghilimele pe care le punem astăzi. Cine a fost baron, în realitate? Păi… un baron Maximilian von Ungern-Sternberg, antibolşevic şi monarhist real, şi nu făcut pe puncte, precum cei români de azi, a făcut istorie în Primul Război Mondial şi în timpul Războiului Civil, cînd a creat […]
Autorul are dreptate si nu ia apararea nimanui , ci precizeaza unele lucruri trecute de multi cu vederea De prin scoala imi aminteam ca Guillaume de l’Hospital a fost si el baron , dar se pare ca m-am inselat , matematicianul fiind marchiz. Care-o fi adevarul nu-l stiu , dar nici nu prea are importanta .
te rog sa ma chiar crezi: ca-mi voi *chiar lua* un mai lung concediu. Ca, spun mai mult prostii, mai nou. Zau!
Simt nevoia, iata , sa ma mai desprind oleaca de chestia d-acasa. Imi va prinde, cred, chiar bine.
Multzumesc tuturor, sa shtitzi: ca-mi chiar *ajuta*.
Da, da. Da! Tre’ sa -mi iau vacantza. Sa ma chiar duc la ”cercurile” mele. Pentru ca sunt – ma cam scuzatzi, mult prea marcat de situatziunea de acasa.
Domnului Simonca, editorul shef: va *multzumesc* pentru ca a aparut, in *sfarshit*, un mesaj d-al meu pan *contra* acestui autor.
Celorlaltzi, le comunic chiar astfel: ca, io habar nu am de increngaturile numirilor, ca, anume, mi-s *chiar strain* d-aceste chestii.
Shi da, daca va poate ”mangaia”, cumva, parerea mea: l-am vazut & auzit pe acel Orban (nu shtiu daca-i vorba de acealashi ”Leonard” pe care l-am vazt pa sticla vara asta – repet: ca io va rog sa-mi scuzatz’ inocentza): nu mi-a facut o buna impresiune…
Habar nu am din ce fel de ”partida” face acum parte domnul autor – parea de la mai ”liberali”. Sunt *inocent*, bre!
Mi-a dat, insa impresia, *acest* autor, d-a cam chiar *fi* un aparator – da, de-a lungul vremii, ca deja sunt *ani* –
al ideii, dupa parerea mea, sinistre – cum ca Justitzia *noastra*, din Romania, de *acum*, ar fi, cumva, un *dushman* d-al Romaniei.
Shi, va rog eu frumos de-a ma chiar scuza: io la *asta* ma chiar opun.
Shtergetzi-i *scrierile* – ca, nu-i fac cinste, ori, facetzi-ma , pa mine, nebun, interesat, lefegiu, orb, au chiar tampit.
Vorba aia: cum v-o cadea mai bine, cum v-o chiar place.
Parerea *mea* (ma ca scuzatz’) e cum ca Democratzia, fara de *domnia Legii*, chiar *nu se ezista*…
Cei care se plang, cumva, cum ca cei care-au *furat* sunt la parnaie, ma iar scuzatz’: n-au nici umbra de simpatie d-a mea.
Nu va ashteptatzi la *altceva*, cumva, apropos da parerea pe care o am despre aia care le iau (sub orice forma) *alora* – de la parnaie – ”a-parerea”.
Asta mi-s io, ala care *nu a luat un morcov* cand merea la ”munca patriotica”. Shi, ma cam scuzatzi: nu ma putetzi *Dvs.*, cumva, schimba, pa *mine*…
Cele bune, tuturor, daca apare, poate ca va pune de-o discutziune *mai serioasa* , cumva, daca se poate , care sa poarte, cumva, asupra ”balantzei”, pan Romania.
Carei, oare, ”balantze’?” Pai, a balantzei dintre *interes*
& felul cum se chiar *poate* scrie chiar cinstit.
Nici vorba, ca v-am declarat-o: autorul da clasa lui *Victor Orban* (ca, despre *asta* credeam io ca se chiar scrie, prea mai presus, pa *alalalt* nu-l shtiu, ma chiar scuzatz’) in ceea ce priveshte chiar ”so-phisticaria”.
Unora le cade *bine*. Altora, *ba*. Uite: mie unuia nu-mi cade chiar bine ca un om talentat sa sa puna, pernicios, in slujba *raului*.
Dar, desigur, asta-i *doar parerea mea*, la care, ma cam scuzatzi, domniulor democratzi, *chiar am chiar dreptul*,
ca unu’ care *nu m-am ”bagat” la mariri, care n-am discutat cu Barosso etc. etc. etc.
No numa’ chiar *bine*, zau, chiar tuturor,
Nea Marin
P.S. Dragilor: dupa ce-am *cunoscut Lumea*, la aceasta frageda varsta de 58 da ani, eu mi-s da parerea ca, *de fapt*, chiar *nimic, in fond* nu chiar conteaza.
Celorlaltzi, de o *alta* parere, le dau cuvatu’! Pen’ ca, par, slava Domnului, d-a fi dat *shi ei* cu nasu’ da tat felu’ da oameni…
În fond, nu va fi nici o pierdere, dacă nea Mărin îşi ia concediu. Să poată savura mistificările d-nei Macovei. Şi poate să îşi aducă aminte de sintaxă. Lacunele rămase din tinereţe se mai şi răzbună. Iar, şantajul din inutila sa ripostă este penibil şi ieftin. Dumnezeu, totuşi, cu mila!
N-am inteles nimic din mesajul dvs. Care-i reprosul, care-i baiul?
Domnul Bedros Horasangian nu este parlamentar, nu face parte din nici un partid politic, este scriitor si comentator politic.
PS-ul din articolul domnului Horasangian v-a placut, nu e reala situatia descrisa?
Stiti de ce n-a fost ales Varujan Vosganian?
Va invit sa mai cititi o data PS-ul.
domnule autor.
Nu, nu, nu! Pre limba Dvs. – cred ca statzi, inca, pan parlament, n-asha?
Nu! Nu, nu &nu!
Vaz ca-ncercatzi d-ale lua apararea (de ce o chiar facetzi, oare, daca nu, oare: 1) forztat da Partid sau,
2) umbrit, oleaca , de propiile murdarii?) celor care-s la *parnaie*, chiar *doveditz\’ c-au furat*?
Ca io, Nea Marin, io va chiar *intreb*. De une va chiar vine, oare, aceasta *obstinatziune*?
Desigur, o intrebare-adresata Redactziunei… Ca Ea, Dansa ishi da, chiar *acuma* masura *propriei morale*…
Ca, p-acilea am *chiar ajuns*… Shi, de acilea, ma cam scuzatz\’, draga redactziune, di data asta ma voi *chiar duce*, pentru ca eu nu am nimic de pierdut, iar Dvs. numa\’ – se pare – de cashtigat.
Pe scurt: sunt de-a dreptul de-moralizat. Ca, *nu mai ezista nici un fel de sperantza*!
Targul meu cu *voi* este asta: ori imi publicatzi *acest* mesaj, ori ne *des-partzim*. Daca nu, nu-i bai.
Rog Redactziunea sa *nu imi mai scrie*. Ca, nu mai am nici un fel de-ncredere-n Ea. Va rog mult sa ma chiar scuzatzi, dar, asta chiar este situatziunea…
Va respect, dar, *nu va prea pot intzeledge*. Cam asta-i
nota pan care noi ne des-partzim, sa shtitzi.
Numai &*numai* daca acest reply nu apare pe pagina.
Pana la urma, domnilor, *pa la subsol*!
Nici macar *atat* nu putetzi , oare , chiar *face*?
Daca \’\’nu\’\’, va spun \’\’adio\’\’.
Al vost, ca, sa shtitzi ca va *chiar respect*,
Nea Marin