Nr. 738 (28)

Nu pot lua în serios candidatura lui Dan Diaconescu la preşedinţia României nu pentru că „celebrul“ DD este bărbat, alb, ştirb şi absolvent al Facultăţii de Mecanică, ci pentru că numitul personaj nu are nici o consistenţă politică şi, în plus, s-a dovedit în nenumărate rînduri un aventurier lipsit de scrupule. Nu pot lua în serios candidatura Elenei Udrea la preşedinţia României nu pentru …

Scriu aceste rînduri de pe malul Nistrului, unde mă aflu în vacanţă la bunici. În zare, peste rîu, se întinde în tihnă orăşelul ucrainean Iampol. Îmi place să stau dimineţile, cînd e vremea bună, cu o cană de ceai sau de cafea, la masa de piatră din livada noastră, să mă uit spre orizont, la dealul ucrainean, cu căsuţele lui noi, la plopii de pe …

Tot aud zi de zi aceste formulări, cu etichete puse pe seama unuia şi altuia dintre liderii politici sau patronii de presă care ţin, mereu şi mereu, capul de afiş al unei actualităţi devenite plictisitoare. Conform trecutului nostru istoric şi al rangurilor boiereşti, noi românii nu am avut nici moguli, nici baroni. Conform dicţionarelor româneşti, „mogul“ este „persoana care făcea parte din dinastia mongolă care …

Mulţi s-au aşteptat ca ultima săptămînă să aducă renaşterea spiritului protestatar al opoziţiei civico-politice, în urma ordonanţei de urgenţă guvernamentale „pentru legalizarea traseismului“ din administraţia locală. N-a fost să fie. Joi, 28 august, Alianţa Creştin Liberală a improvizat la matineu un miting de protest în Piaţa Victoriei, peste drum de clădirea Guvernului. Au participat circa 250 de oameni, majoritatea politicieni care, aşezaţi confortabil pe scaune, …

După 1990, după accidentul electoral din 20 mai 1990, cînd, sub efectul personalizării vieţii politice – o situaţie moştenită de la ceauşism şi revigorată de mitul eroului salvator –, Ion Iliescu obţinea din primul tur de scrutin 85,07% din voturi, iar FSN profita şi devenea „partid unic“ cu 67,02% din voturi şi 76,47% din locuri la Senat, respectiv 66,31% din voturi şi 66,41% locuri la …

A FOST Şcoala de Artă de la Cluj în Polonia. În cadrul programului de colaborare dintre judeţul Cluj şi regiunea Malopolska din Polonia, Muzeul de Artă Cluj-Napoca va prezenta, în perioada 29 august – 21 septembrie la Galeria de Artă Contemporană SOKÓL din oraşul Nowy Sacz, expoziţia Şcoala de Artă de la Cluj. Sînt expuse lucrări de Abódi Nagy Béla, Petre Abrudan, Gheorghi Apostu, Catul …

Întrucît ne apropiem de prima înfăţişare a procesului fostului comandant de la Rîmnicu Sărat, credem că este utilă o inventariere a declarațiilor publice pe care le-a făcut Alexandru Vișinescu din momentul denunţării sale. Spre deosebire de Ioan Ficior, volubil, ferm, gesticulând în faţa camerei, aranjînd decorul (aşa cum a făcut-o cu cei de la Associated Press), care vorbeşte răspicat, aruncând reporterilor explicaţii şi argumente lungi, …

Sîntem de acord că proza şi, mai mult decît orice altă categorie prozastică, povestirea, proza scurtă, nu trebuie să afirme, nu trebuie să arate, ci sînt susţinute de sugestie, de aluzie, reprezintă o deschidere spre un mister. Ce fel de mister? În funcţie de categoria în care acesta se încadrează, putem vorbi despre un anumit tip de proză scurtă: cea aşa-zis realistă, proza de atmosferă, …

Scriam, la momentul respectiv, despre volumul cu care M. Duţescu a debutat în 2010, Şi toată bucuria acelor ani trişti (Cartea Românească; volum cîştigător a două premii importante: Eminescu, la Iaşi, şi „Iustin Panţa“, la Sibiu, că marca, printre altele, şi o etapă istorică importantă, prin bifarea „capitolului obligatoriu despre comunism“ (sintagma lui Dan Sociu), abordat din perspectiva ultimei generaţii care mai poate avea pretenţia …

Dacă pînă nu demult, abordarea contextului comunist şi a literaturii subîntinse lui, pentru a vedea „ce a fost, cum a fost“, era întîmpinată cu destul de multă mefienţă, pe motiv că lucrurile nu s-au decantat îndeajuns, de ceva timp, alt subiect i-a luat locul: „literatura tînără“, „douămiismul“ şi noile forme predilecte. Iar dacă interesul tău este autoficţiunea, pari că vrei să-ţi tai craca de sub …

Volumul Florinei Pîrjol, Carte de identităţi, analizează cu mare atenţie conceptele de biografie și autoficţiune pentru a lămuri unele controverse apărute de-a lungul timpului în legătură cu acestea. În primul capitol, „Rămas bun literaturii? Nu încă...“, autoarea îşi fixează obiectivele și sugerează unele ipoteze de lucru. „Pentru a înţelege (in)consistenţa apariţiei unei astfel de literaturi, e bine de ştiut şi cum s-a comportat autobiograficul, în …

A prinde conturul operei unui gînditor de factura lui Şestov nu e deloc facil, acesta nefiind un filozof de sistem (asemenea lui Nietzsche sau Kierkegaard). Sondarea întreprinsă de Michael Finkenthal, intitulată Lev Şestov. Filozof existenţial, gînditor religios (traducere din limba engleză de Roxana Sorescu, Editura Tracus Arte, 2014), este importantă nu numai pentru înţelegerea filozofului, ci şi a gîndirii epocii sale, „o vreme ieşită din …

Prejudecata face rău sănătăţii mentale. Clişeul distruge banala, dar necesara marjă de confort a oricărui act judicativ ori cognitiv. Faptul de a fi edificat este suspect din start. Iluminaţii sînt inşi nefrecventabili, căci cultivă cu fanatism dogma şi status quo-ul. Din acest punct de vedere, a fi parmenidian nu reprezintă nici un titlu de glorie, ci este doar o reveranţă ignobilă în faţa unei false …

Mircea Diaconu este un foarte cunoscut, iubit şi admirat actor. De teatru şi de cinema. Mai nou, a ajuns europarlamentar, după ce a intrat în politică precum musca în lapte. Mult mediatizat de televiziuni în ultimii ani pentru opţiunile sale cetăţeneşti, dar şi pentru aventurile sale cu organe ale Statului, puţină lume ştie însă că Mircea Diaconu este şi un remarcabil scriitor. Aşa cum se …

Prin primăvara lui 1986, am găsit, într-un anticariat de la colţul bulevardului Republicii cu Calea Moşilor (azi e un piano bar acolo), o ediţie Proust în NRF, Gallimard. Nu era prima, era trasă în 1926-1929, dar orişicît, vedeam pentru prima oară toate volumele acelea cu hîrtie groasă, gălbuie, frumos înşirate pe un raft. Le-am privit, pe unele le-am răsfoit. Mă mînca rău palma dreaptă.   …

Am fost surprins să descopăr că respectabila revistă Observator cultural a publicat în numărul 736, din 23 august 2014, sub semnătura lui Gabriel Andreescu, o serie de minciuni şi calomnii la adresa mea. Unele dintre aceste aserţiuni ar fi fost uşor de verificat înaintea publicării lor. Din respect pentru cititorii revistei, care merită să fie informaţi corect, demontez punctual minciunile şi manipulările lui Gabriel Andreescu. …

America de peste pogrom este un roman construit pe două planuri aparent divergente. Pe de o parte, dezvăluie o frescă a vieţii social-politice din România interbelică, pentru zugrăvirea căreia s-au exploatat documente istorice, îmbrăcate literar, cu un stil ce surprinde pe deplin convulsiile acelei perioade.Al doilea plan este construit în jurul unei familii evreieşti americane a anului 2000, specializată în …

În seara invaziei, unchii şi verişorii mei erau în faţa aparatului de radio. Circula ştirea că domnul comandat al garnizoanei nu este încîntat deloc de intrarea nemţilor, dimpotrivă, astfel că eu, optimist din fire, am şi început să-mi imaginez că tocmai regimentul din Berettyóújfalu, sub comanda locotenent- colonelului Egyed, o să oprească trupele germane. La urma urmei, la marginea satului este o cazarmă mare, o …

În lucrarea sa O epocă seculară (A Secular Age), Charles Taylor observă că trăim într-o epocă a „căutărilor spirituale autentice“ şi a post-religiei, în sensul ei instituţionalizat. Numeroşi occidentali se declară azi „spirituali, dar nu religioşi“ şi preferă să caute liber adevărul despre propriul lor sine lăuntric, în loc de a accepta „norme obiective“ de viaţă comunitară şi spirituală stabilite de autorităţi dogmatice. Înflorirea …

Un aspect problematic în felul în care teatrul românesc îşi administrează propriul, să zicem, metabolism îl reprezintă tranziţia neterminată dinspre modernism spre postmodernism. Apar în ultima vreme texte (de regulă, articole de presă ori cronici) care, de pildă, deplîng condiţia de Cenuşăreasă a dramaturgiei româneşti actuale – ceea ce e, parţial, o realitate –, în aceeaşi frază refuzînd statutul dramaturgic acelor texte de teatru/ „scenarii“ …

Ne vom referi, în rîndurile de faţă, la un eveniment plastic pe cît de important, pe atît de atipic, şi anume la expunerea într-un spaţiu al Palatului Brâncovenesc Mogoşoaia a unei lucrări semnate de maestrul Sorin Dumitrescu, artist şi academician. Este vorba despre Icoana Sfinţilor Martiri Brâncoveni, care a fost „dezvelită“ pe 16 august, data prăznuirii acestora, şi care va putea fi vizionată in situ …

În 1935-1936 dezbaterea referitoare la destinul cultural al românilor şi la pătrunderea lor în marea istorie, ieşind din mediocritatea tristă şi anonimă a micilor culturi, era în toi. Printre vocile care se auzeau în presă se numărau cele ale lui Emil Cioran şi Mircea Eliade. Curînd se racorda însă la discuţie, într-o formă mai degrabă monografică, şi Lucian  Blaga, publicînd volumul Spaţiul mioritic (1936). …

O rubrică pornită, poate, dintr-un „capriţiu“ devine, iată!, după doi ani, un punct de rezistenţă al revistei Observator cultural. Iar autorii sînt doi domni redutabili în domeniile lor: grafică – Tudor Banuş – şi poezie – Şerban Foarţă. Rubrica are o istorie de aproape doi ani, a început pe 26 octombrie 2012 şi a ajuns la 50 de apariţii. La acest moment aniversar, tragem uşor …

De cînd îl cunoaşteţi pe Tudor Banuş? Din anul palindromic 2002. Nu însă în persoană, dar în calitatea-i de grafician, apoi de pictor. Îl, aşa-zicînd, cunosc din Antologia zmeilor, faimoasa carte a lui Mircea Cărtărescu, ilustrată magistral de Tudor Banuş... Nici pînă astăzi, dacă puteţi crede, nu ne-am văzut facie ad faciem, din pricina unor fatale contratimpuri (valabilă e şi forma contratimpi). Sper, totuşi, să …

De cînd îl cunoaşteţi pe Şerban Foarţă? Am impresia că-l cunosc pe Şerban Foarţă dintotdeauna. Mai bine zis, l-am tot „aşteptat“, sperînd să-mi iasă-n cale! La fel cum i-am „întîlnit“ în viaţă, mai devreme sau mai tîrziu, pe Callot, Hogarth sau Grandville... Momentul „întîlnirii“ cu Şerban Foarţă a avut loc acum vreo cinci ani, cînd i-am deschis volumul de versuri Nu ştiu alţii cum sunt... …

Mulţumirea cea de sine       A fost odată un domn ud ce ţopăia-n delir şi nud pe-un plaur garnisit cu papuri, de parcă nişte etnohapuri ar fi tras el, pe nări sau gît; fără pereche de urît, dar cu un zîmbet larg, – nu doar întredeschis ca un fermoar, ci …

Ştia Nicolae Ceauşescu ce ştia atunci cînd a luat dreptul românilor de a călători în străinătate, mai cu seamă în „putredul Occident“. Desigur, pe hîrtie şi în teorie zburdai pe harta continentului, numai că în practică lucrurile stăteau puţin diferit. Cei mai norocoşi dintre noi ajungeau la Varna, într-o ţară vecină şi prietenă din lagărul socialist. Cu trei ani în urmă, graţie unei burse …

Este contradictoriu definiţiei pulp-ului să aştepţi ceva nou de la el. Dar cum la noi pulp-ul este un experiment el însuşi – de marketing şi literar deopotrivă –, să acceptăm contradicţia internă din cele două debuturi în sf-ul de aventuri din colecţia Cărţile Arven a editurii Herg Benet: Specimenul, de Andrei Trifănescu, şi Ultimul Avanpost, de Lavinia Călina. Pulp pentru că se înscriu în tradiţia …