Batista Hertei Müller
- 08-10-2010
- Nr. 545
-
Bedros HORASANGIAN
- Focus
- 7 Comentarii
Herta Müller este o scriitoare germană care a luat Premiul Nobel. Întîmplarea vieţii ei – nu a fost o opţiune anume, precum limba în care scriem sau pe cine iubim – a fost faptul că s-a născut în România. Acest detaliu i-a călăuzit destinul. Apoi, totul a venit de la sine. Şi deportarea celor apropiaţi şi a conaţionalilor ei (subiect practic necunoscut marelui public român, care ştie doar ce au făcut fasciştii nemţi, nu şi suferinţele îndurate după război de sute de mii de civili etnici germani nevinovaţi), copilăria ei din Banat (s-a născut în 1952, la Niţchidorf) în anii dogmatismului stalinist, şcoala, anii plini de privaţiuni într-un univers familial minoritar, într-o Românie în plin proces al instaurării puterii populare. Acei ani ai lui Gheorghe Gheorgiu-Dej („Ana, Luca şi cu Dej/ Bagă spaima în burgheji“), în care o copilă se formează şi vede lumea cu propriii ei ochi. Deportările din Bărăgan, viaţa de zi cu zi, lipsuri, teroare, frică, foame, suspiciuni, apoi studiile unversitare, copilul devine adolescent, vin alte gînduri, lecturi, emoţii şi sentimente. Eşti şi nu eşti singur. Tu şi ceilalţi. Cine e bun şi cine e cel rău? Descoperi asta pe propria piele. A fi exclus şi […]
Este foarte expresiva metaforizarea -simbol a „batistei salvatoare” a mamei ,in disjunctia simplitatii sinceritatii si profunzimii fata de niste „dincolo de sucelile literaturii si dincoace de rasucelile istoriei”, absurde uneori, inepte si dramatice. As avea doar unele amendamente la o fraza prea cuminte si temperata (ca de altfel intreg tonul articolului, echilibrat): lectia Hertei Muller a fost f. dura, ca la „o judecata de apoi” reiterabila zilnic, si imposibil de asimilat, doar asa, ca o nazuinta utopica, intr-un context social care continua in acelasi vad al „descurcarelii” smechere pentru egoistul „a-mi fi bine si cald”. Vremurile acestea nu-s doar „urate”, ( am spus, e un cuvant prea inodor), ci rusinos de degradante, mocirlite cu o ticalosie strigatoare la cer! Nu se poate „trai frumos”, e o literaturizare , ci cu pretul unei verticalitati chinuitoare, nu e o frumusete suferinta unei vieti in care respingi compromisul aducator de „bine”! A fost insa o lectie utopica de cum poti trai demn, onest si liber! E drept o frumusete spirituala si sufleteasca, dar utopica pentru noi, pesemne pe tot globul o are doar un manunchi de oameni!
Frumos text. Si corect.
Ma asociez hotarat”antevorbitorilor” mei si tin sa-l felicit din toata inima pe d-l Bedros Horasangian.
Am scris cateva randuri pe marginea articolului d-lui Simonca,inainte de a-l fi citit pe acesta si vad ca n-am gresit cand m-am pronuntat despre „Rezistenta prin cultura”,o sintagma de dansii inventata,ca sa scape „cu mainile curate”
Raman la ideea ca asa trebuie sa se scrie,cu aplomb si demnitate,nefacand nimanui concesii de niciun fel,indiferent de pozitia sociala sau politica.
Ii rog,totdata,pe sustinatorii sintagmei buclucase sa ia aminte si sa urmeze exemplul celor curajosi si demni.Atat !
Excelent articol. Bravo.
foarte bine scris acest articol mai ales ca subliminal da un raspuns controversei de rezisteneta prin cultura.
Mici corecturi: Wunderbar, (nu …bach) ausgezeichnet, fara majuscula …Die Heimat (ca si in ro, subst.fem) – de altfel nesemnificative. In rest, excelent articolul, subscriu intrutotul ideilor exprimate.
felicitari autorului!