BAZAR DE SCRIITOR. Burţi de arici

Uneori îmi trec prin minte tot felul de gînduri răzleţe, pe care nu le pun într-o carte, nu le pun într-un articol, nici nu le notez măcar. Alteori, sînt mici bazaconii personale care se pierd printre lucruri ce par mai importante. M-am gîndit că n-ar fi rău dac-ar avea un loc al lor, un mic bazar, de exemplu, în care să nu se simtă stinghere.   Acum o săptămînă, am citit Frumoasele străine, de Mircea Cărtărescu. Trei proze care au apărut iniţial în Şapte Seri, trei mici făpturi-animale, în care am descoperit o fiinţă fragilă, de o sensibilitate à fleur de peau (cred că franceza de data asta exprimă cel mai bine ce-am găsit într-o carte, pentru că poţi citi fără să găseşti mare lucru). Am descoperit nu un scriitor, nu un autor, nu un nume pe o carte, ci o sensibilitate, una de arici, de-a dreptul frisonantă, cu care m-am identificat. Poate par întîrziată, ca să nu zic înapoiată, pentru că mai citesc cărţi din acest motiv. Pentru o filoloagă şi o scriitoare+jurnalistă, s-ar putea să fie ridicol. Fie, este al meu. Despre simţul ridicolului cred că s-a scris foarte mult, dar mai puţin despre cum poţi să te […]