BAZAR DE SCRIITOR. O zi bună

De mai bine de doi ani, televizorul a devenit pentru mine un simplu obiect de decor. M-am hotărît să mă debranşez, să rup legăturile cu bolul alimentar de pe posturile noastre de televiziune. Ruptură firească, fără nici o suferinţă. O vreme, am respirat uşurată, pînă cînd mi-am dat seama că, de fapt, n-am nici o scăpare. În jurul meu se vorbea despre emisiuni, ştiri, gogomăniile aleşilor, fotbal, show-uri fel de fel. Dacă ajungeam într-o cafenea, televizorul era deschis. Unde mai pui că nepoata mea se uită la canalele cu desene animate şi filme pentru copii, aşa că n-am încotro, trebuie să mă uit şi eu. Restul canalelor a trebuit să le codăm, de cînd într-o emisiune de dimineaţă, o reţetă de clătite cu brînză dulce şi fructe de pădure s-a transformat într-un filmuleţ erotic, pentru că o domnişoară cu şorţuleţ s-a gîndit să se frece cu sînii de spatele bucătarului – ce-am mai tras apoi cu explicaţiile! Aşa că în siguranţă nu eram nici unde. Paradoxal, mai ales acasă nu eram în siguranţă.   Mi-am făcut obiceiul să mă trezesc devreme, ca să nu pierd gustul bun al dimineţii. Aerul miroase încă a proaspăt, luna mai atîrnă de colţul de […]