Being Elena Vladareanu
- 22-12-2005
- Nr. 300-301
-
Elena VLADAREANU
- SUPLIMENT
- 0 Comentarii
Cum arata viata mea? Plina. Obeza. De parca ar baga cu lopata in ea intimplari, nervi, colegi simpatici, colegi antipatici si colegi timpiti, messenger, carti bune si proaste, premii de cacao date de diverse asociatii scriitoricesti de pe meleagurile noastre, horror-uri la greu. Astea chiar sint pe bune. Cind eram mica, mi se spunea ca trebuie sa stiu tabla inmultirii atit de bine, incit daca ma scoala cineva noaptea si ma intreaba cit fac 9×7 sa stiu sa-i raspund imediat. Daca acum ma trezeste cineva si ma pune sa-i fac topul celor zece filme de groaza ale tuturor timpurilor, o sa incep asa: „Pe primul loc, Saw I…“. Cind nu ma alearga noaptea Freddy Krueger, fata din Auditia, Mordechai sau motanul demonizat Church, ma urmaresc prietenii inarmati cu seringi, ferastraie, topoare si masini de gaurit, cu totii manifestind o pasiune neinteleasa pentru picioarele mele. Peste toate astea, isi lasa semnele (la propriu, cu ghearele), pisica Matei. Care e din ce in ce mai obraznica si mai de aruncat in strada, acolo de unde am luat-o acasa. Bineinteles ca nu voi face asta. Despre cine as mai scrie si ce scuza as mai gasi pentru a umple – stati o clipa, […]