Benjamin Fondane şi teatrul: un strigăt în text

  • Recomandă articolul
Am descoperit teatrul lui Benjamin Fondane la Biblioteca literară „Jacques Doucet“ din Paris în 1968, cînd doamna Hélène Sernet, văduva poetului Claude Sernet (1902-1968), prieten cu Fondane, a depus manuscrisele acestuia. Dar a trebuit să aştept întîlnirea cu editorul Michel Carassou ca să pot publica Le Festin de Balthazar (Ospăţul lui Balthazar) în 1985, pus în scenă, pentru prima dată la Paris, de André Cazalas, în 1987. O versiune românească a presei a fost regizată de Alexandru Dabija la Teatrul Nottara din Bucureşti, în 1990. O primă lectură dramatică în public a lui Philoctète a avut loc la Teatrul „Les Ateliers d’Amphoux“, în cadrul Festivalului din Avignon, în 1998. Benjamin Fondane a scris trei piese de teatru importante: Le Festin de Balthazar, Philoctète şi Le Puits de Maule (Puţul din Maule), needitate şi care nu s-au jucat în timpul vieţii lui. Ne rămîne şi ciorna unui Œdipe. Se ştie că teatrul a jucat întotdeauna un mare rol în viaţa şi în opera lui Fondane, care a fost mai ales poet şi filozof, dar şi jurnalist, critic literar, traducător, scenarist. A scris dramaturgie poetică, numindu-şi piesele „poeme dramatice“, „mistere“. Lumea teatrului era prezentă în propria lui familie, în cercul prietenilor săi, […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

object(WP_Term)#12884 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }