Best of Daniel Bănulescu

La trei ani de la o antologie, Ce bine e să fii Daniel Bănulescu, în care autorul „nouăzecist“ din propriul titlu făcea o selecţie din volumele Te voi iubi pîn’ la sfîrşitul patului (1993), Balada lui Daniel Bănulescu (1997) şi Daniel, al rugăciunii (2002), cea de faţă, În Şerpărie, propune încă un experiment simpatic-abracadabrant, din cele specifice poetului. Acesta s-a dovedit mereu pe cît de serios în texte, pe atît de ludic în ambalarea lor, pe cantul dintre gesticulaţia avangardistă şi marketing-ul autopromoţional.   Nu altfel se întîmplă acum, cînd Daniel Bănulescu nu se mulţumeşte cu formula simplu ilustrată de best of, ci face un clasament al poemelor sale, dîndu-le note şi înşirîndu-le în ordine crescătoare. După un intro scos din competiţia propriu-zisă şi marcat ca atare („poemul din afara clasamentului“), autorul purcede la împărţirea notelor şi la fixarea textelor în sumar în funcţie de ele. Volumul începe cu locul 34 din dreptul frumoasei note 7.5 şi se încheie cu locul 1 gratificat printr-un 9.9. (10 „curat“ fiind, se ştie, al Profesorului demiurgic, a cărui perfecţiune nu poate fi atinsă nici cu imaginaţia de către învăţăcei.)   Nu trebuie însă luate în seamă notele autorului puse creaţiei sale, fiindcă întotdeauna […]