Beznă ca-n Egipt

„Atunci a zis Domnul către Moise: Întinde mîna ta spre cer și se va faceîntuneric în pămîntul Egiptului, încît să-l pipăi cu mîna.“ (Ieșirea 10, 21) Dragul meu prieten, oare cine trebuie azi să fugă, sub oblăduirea Domnului, cine oare a întins mîna, și în lume s-a făcut beznă ca-n Egipt? Care dintre noi sînt aceia hărăziți unui pămînt al luminii? Citesc pe amicul nostru, Mihail Afanasievici, și nicicînd nu am avut mai acut sentimentul că am în față muncile unui erou condamnat la beznă veșnică. Nu, nu vreau să încep cu Maestrul și Margareta, pentru că acolo tovarășul nostru găsise deja amnarul care să taie fîșii de lumină prin catran. Chiar dacă siluetele întrezărite nu erau decît avataruri ale Diavolului. Să ne amintim însă cuvintele aceluiași Mișa, scrise în anul fatidic al interzicerii: la Faust a venit Diavolul, la el nu va veni nimeni. Ce e Diavolul lui Bulgakov, atunci? Mă ating însă acele proze autobiografice, numite generic Însemnări ale unui tînăr medic, care fac trecerea dinspre lumina tinereții, prin mizeria fiziologicului, în bezna unei maturități a lumii. Sînt aici două constante ale peisajului: frigul și noaptea. Sosirea tînărului absolvent de medicină în curtea spitalului din Muriino, unde avîntul […]