BIBLIOTECILE MELE. Povesti de adormit intelectualii

– Daca te gindesti bine, de fiecare data era cite ceva… – De pilda, atunci cind, neavind pasaport european, a trebuit sa platesc cautiune pentru permisul de biblioteca de la Arte Aplicate, unde tineam ore. Ca studenta ar fi fost mai usor. Iti aduci aminte ca etajul intii nu stia ce face etajul al doilea – si nici nu voia sa stie. – Dar nici nu ti-au reprosat ca strainii fura carti, cum mi s-a intimplat mie la Bucuresti. Nu aveam voie sa imprumut cartile pe care le recomandam studentilor pentru seminar. – …pe cind la Viena poti imprumuta, insa nu-ti ramine mai nimic de luat, fiindca atitea carti „nu sint la locul lor“… – …sau ca acum citiva ani la Biblioteca Universitatii: „cerere respinsa din motive de inundatie“… – …ba chiar mi-au returnat odata formularul cu explicatia: „nu e lumina!“. – A durat cam mult atunci pina s-a facut din nou lumina in magazie. – Si totusi nimic nu se compara cu „buncarul“ Bibliotecii Nationale din Paris. Mai tii minte ca am reusit sa patrund la „cercetatori“ abia dupa o luna de asediu, fara sa fi inteles nici pina acum motivele pentru care imi conditionau sa demonstrez ca publicatiile […]