Bieţii moderaţi

Imaginea publică a politicienilor noştri nu este (pentru a folosi un eufemism) dintre cele mai grozave. Se conturează deja un tipar categorial, o tipologie deloc flatantă pentru cei ce o ilustrează: arivişti, demagogi, „traseişti“, personaje urmărindu-şi exclusiv interesul personal, semidocţi ori de-a dreptul agramaţi, decidenţi de o stupefiantă incultură, oameni de vorbe, nu de cuvînt, de discursuri, nu de fapte, de mize mici, nu de proiecte comunitare. Politicieni: termenul s-a cam demonetizat, cu cît conturile în bănci ale reprezentanţilor „tagmei“ au crescut; şi trebuie să admitem că imaginea aceasta publică nu este una fără acoperire. Imaginea nu e fără legătură cu conţinuturile pe care le desemnează.   Tocmai de aceea, e important să observăm şi să încurajăm excepţiile de la regula statistică: acei oameni politici veritabili a căror conduită diferă de cea a politicienilor „noştri“. Abia aceste exemple ne semnalează că nu e vorba de un dat, de un fel de blestem al fişei politicianului dîmboviţean (arivist, „traseist“, semidoct…), ci de opţiuni individuale pentru un anumit set de valori, în interiorul, ca şi în afara sferei politicii. Un asemenea exemplu numai bun să infirme o jalnică regulă este Markó Béla, „scotocit“ într-o remarcabilă carte de convorbiri, Ruleta maghiară, de către […]