BIFURCAŢII

Am citit, recent, mai multe luări de poziţie despre cum sînt sau nu sprijiniţi tinerii artişti la început de carieră. Mai mult sau mai puţin explicit, tema a fost atinsă de cele două articole ale lui Paul Cernat, „Puncte din oficiu pentru literatura tînără“, şi de multele comentarii on-line pe care le-au stîrnit. Pe de altă parte, în Cultura, o discuţie între Cristina Rusiecki şi actorii Antoaneta Cojocaru şi Marius Manole se axa exact pe acest subiect. Rîndurile de mai jos sînt, de fapt, glose la acea discuţie. Aş remarca în primul rînd tendinţa supărătoare de a vorbi întotdeauna la plural, în numele generaţiei sau, oricum, al unei grupări mari. Fiecare ins pare să-şi generalizeze experienţa şi să o considere exponenţială, un cas de figure. Ar fi mult mai bine dacă ne-am dezobişnui să spunem „noi“ şi am rămîne la mai modestul „eu“ – a se citi, pe tema asta, şi tableta lui Radu Cosaşu din Dilema veche nr. 238 şi, de ce nu, Fima lui Amos Oz. Toţi par supăraţi pe critică. Pe de o parte, pentru că, spun ei, nu poţi înţelege nimic din ce spun criticii care, vezi Doamne, nu vorbesc toţi aceeaşi limbă, ce nu-i place […]