BIFURCAŢII. Către fiul inexistent al lui Radu Cosaşu

Dragă domnule, Urmăresc de multă vreme schimbul epistolar, nu foarte asiduu, pe care îl ai cu părintele dumitale şi pe care el, cu multă îndreptăţire, îl face public prin intermediul revistei Dilema. Din scrisorile acestea, mai ales din cele care îţi sînt adresate, înţeleg că sîntem cam de-o vîrstă şi că avem lecturi apropiate. Or, îmi place să cred că lecturile ne apropie mai mult decît ne despart idiosincraziile, ideologiile sau lipsa lor. Îndrăznesc, aşadar, să-ţi scriu, deşi nu ne cunoaştem. Tot din misivele schimbate cu tatăl dumitale am înţeles că eşti o persoană intransigentă şi cu convingeri pe care nu eziţi să le afirmi răspicat, indiferent la daunele pe care le-ar putea produce.   Nu pot decît să îţi admir încăpăţînarea de a nu face compromisuri şi rigoarea argumentaţiei reci. Sînt calităţi rare. Le aveam şi eu cîndva, dar n-aş spune că azi mă bîntuie nostalgia după vremea aceea. Îmi amintesc, de exemplu, că, pe la începutul anilor ’90, am stat de vorbă cu un domn la care ţineam mult, un om de vîrsta şi experienţa tatălui dumitale, ca să nu mai vorbesc despre convingeri, pe care l-am întrebat direct, fără menajamente – unde să încapă loc de menajamente în […]