BIFURCAŢII. Cerere şi ofertă
- 20-11-2013
- Nr. 700
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 16 Comentarii
Supremul, irefutabilul argument pentru noroiul cu care împroaşcă zilnic televiziunile, radiourile şi parte din presa scrisă, editurile care publică doar subliteratură, e că nu fac decît să respecte voinţa publicului. „Asta se cere, asta dăm“. La fel procedează şi unele teatre sau cafenele care oferă spectacole de divertisment sub limita decenţei. Pînă şi televiziunea naţională difuzează emisiuni care, pe lîngă informaţie serioasă, fac loc unui kitsch de o rară stupizenie. Am întrebat, revoltat, de ce fac asta şi mi s-a spus că „ăsta-i formatul, aşa trebuie să fie, aşa se cere“. Lumea, adică, n-ar suporta o emisiune culturală sau un umor mai puţin gros. Lumea n-ar rîde, pasămite, decît la sitcomuri din gama La bloc. Lumea n-ar rezista, cred ei, decît la filme imbecile, n-ar avea răbdare la altceva, pentru că, zic ei, lumea vrea doar să se deconecteze. Cei care formulează axiomele astea, în care crede mai tot omul din media, profesionistul, de, au impresia că se adresează unei populaţii de înapoiaţi mintal. De fapt, se iau pe ei drept model, se consideră personaje exponenţiale şi nu-şi pot imagina că nu toată lumea le seamănă. Rezultatul e eliminarea aproape completă a culturii înalte şi chiar a celei populare […]
ai *dreptate*: & io, & chiar mai toata lumea crede cum ca
cercetarea facuta intr-un Institut de Cercetari e in *chiar* fisha postului.
Chiar aceea facuta de catre cadrele didactice din facultatzi e *in chiar fisha postului*…
E parerea mea: ca *nu trebuie* platita ”extra”.
Desigur, sunt *chesltuieli*, cu *cercetarea*. de muuulte ori, tre’ de-a trimite oameni pentru stagii etc. Ca sa ”astupe” vreo ”gaura” ne-acoperita de expertiza colectivului. Sunt cheltuieli (mai ales in shtiintzele ”empirice”) cu mashinarii (de cumparat), consumabile etc.
Pentru *asta* ar trebui folosite granturile, *bai*: c-asha fura ele *concepute* & *nu* pentru a adauga la salaru’ profului/shefului de proiect…
Dar, vezibine: salariile (mai ales ale shefilor da proiect) e ”mici” (proportzional pentru Romania), aia ”mor da foame” &, d-acilea tevatura.
Am avut & io stipendii (”contracte”), le-am cheltuit *pe toate*, fara sa-mi iau *io* v-un ban, pentru Catedra (ma rog, pa vremea cand eram inca prin RO).
Shi-n Vest, merg banii, pe salarii: ale *studentzilor*. Bre. Ca la noi, la *nimenea*…
Nea Marin
Analiza dumneavoastra este extrem de pertinenta. Eu propun sa se calculeze, pentru fiecare individ in parte, suma de bani de care a beneficiat din partea statului roman pentru a produce un factor de impact (sau un scor de influenta) egal cu 1. In acest fel vom vedea amploarea fenomenului pe care-l mentionati. Sa speram, ca domnul Costoiu va avea vointa si timpul necesare pentru acest lucru. De asemenea ar fi bine sa se publice lista cu cei din CNCS care sunt in echipele de cercetare ale granturilor pe care tot ei le-au aprobat. O astfel de lista ar da seama de moralitatea acestora.
Ar fi bine ca ziaristii si domnul Costoiu, numai daca este interesat, sa investigeze cum se cheltuie ori s-au cheltuit banii alocati cercetarii. As semnala aici numai cateva aspecte.
Dupa nastrusnica idee a lui Funeriu (pentru alte lucruri, toata stima pentru el) de a da posibilitatea fixarii unor salarii din granturile de cercetare, precum si sumele foarte mari alocate pentru un proiect de cercetare au dus la formarea unor grupuri de interese care au dorit sa ia totul. Regulamentul de acordare a granturilor a inlesnit formarea acestor grupuri de interese. Daca inainte, un director de proiect era obligat sa depuna aplicatia impreuna cu o echipa de cercetatori (cercetatori care depuneau aplicatia in calitate de director, precum si membrii echipelor de cercetare nu aveau dreptul sa fie si evaluatori de proiecte), dupa noua metoda directorul nu mai avea aceasta obligatie, urmand ca el sa-si aleaga echipa numai dupa castigarea grantului (daca il castiga). Ar fi interesant de vazut cati din evaluatorii de proiecte se regasesc in echipele formate dupa castigarea granturilor. In acest mod banii au fost dirijati numai spre anumite grupuri de personae. Sunt personae care castiga enorm din aceste granturi (salarii lunare de peste 4000 lei, bani de conferinte, bani pentru plata unor articole in reviste ISI). Mai mult, unele din aceste personae, pe langa norma didactica, mai au o norma sau ½ norma la cate un institute de cercetare. O simpla verificare in bazele de data va fi suficienta sa realizati efectul nociv al acestui mecanism. Constatam ca sunt articole publicate in reviste ISI (cu sau fara plata) care sunt raportate ca fiind finantate din granturi de cercetare, dar le regasim acum si pe listele CNCSIS pentru premierea rezultatelor cercetarii din 2012 si 2013. Adica articole care vor fi platite de doua ori (sau personae platite de doua ori pentru aceiasi activitate). Mai mult, aceste articole sunt raportate si pentru a acoperi activiatea de cercetare de la locul de munca in cazul institutelor de cercetare. Vreu sa cred ca in institutele de cercetare cercetatori sunt platiti de la buget pentru a desfasura activitati de cercetare, iar publicare de articole sau creerea unor produse si technologii noi fac parte din fisa postului. Sigur, pe langa banii alocati de la buget, institutele de cercetare au posibilitatea sa castige bani in plus din contracte de cercetare cu firme din mediul privat, firme din tara sau de oriunde din lume. Din pacate, aceste institute de cercetare vor si banii din granturi. Eu cred ca pentru granturi de cercetare ar trebui sa aplice numai colectivele de cercetare din universitati, iar posibilitatea de a plati salarii din aceste granturi ar trebui inlaturata. Pot sa va dau exemplu de o persoana, destul de vocala prin Observatorul Cultural cand a venit vorba de fondurile de cercetare, care este professor universitar, are o norma la un institut al Academiei, are un grant de cercetare bine finantat, dar in bazele de date figureaza ca in 2012 a publicat doua articole ISI (toate in colaborare). Cazul nu este singular. As putea spune ca este aproape general. Aceste personae s-au evaluat intre ele (chestia cu evaluatori straini a fost a fost dor o farsa pntru tampiti), mai exact spus, au indreptat granturile spre persoane alese cu grija, urmand ca apoi sa apara ca membri intr-un grant pe care l-au evaluat sau poate in altul pe care nu l-a evaluat dar la care a pus o “vorba buna”. Tot consultand bazele de date, veti gasi cercetatori care au publicatii ISI fara sa fi castigat granturi, fara sa aiba norme in plus prin institute de cercetare, iar acum astepapta sa vada daca au norocul sa prinda o premiere de la CNCSIS. De ce spun: “sa vada daca au norocul”? Pentru ca banii pentru permiere sunt limitati, pentru ca cei care au avut finantata cercetare sau provin din institute de cercetare au depus si ei aplicatii sa mai ia si de aici niste bani si pentru ca premierea se face in ordinea depunerii apliactiilor. Pe cine cerdeti ca avantajaza aceasta premiere “in ordinea depunerii aplicatiilor”? Cu siguranta pe cei informati. Cred ca nu este greu de intuit cine sunt cei informati. In conditiile acestea, constat cu amaraciune ca o serie de cercetatori, unui tineri si chiar valorosi, nu au bani nici macar sa mearga la o conferinta daca nu au avut sansa sa fie membru in vreun proiect de cercetare.
io, uite, *acuma*, imi torn cenusha in cap & cer scuze nu numai domnului Adomnitzei ci *tuturor* cititorilor pe care i-am indus in eroare.
Imi *cer scuze*, bre! Imi pare rau ca l-am vorbit de rau pe domnul Adomitei. Ca-i *greu* (pantru unii!) sa-shi ”inghita” gresheala. pentru *mine* unu’, nu e: calcashi becu’, baga scuza. Zau: *chiar imi pare rau* c-am gresit.
Cele bune, tuturor,
Nea Marin
este vorba de cristian adomnitei,pnl,actual pressedinte cons.jud.iasi.studiile le-a facut la zi.despre nereusite se poate discuta
Draga Marin,
Nu stiam de el, si m-ar interesa din ce guvern a facut parte – ca ilustrare a principiului „Invatamantul – proritate nationala”.
Cand treci prin Bucuresti, astept un semn de la tine.
Domnule Ornea,
Ce ar fi sa va asumati barbateste luarile de pozitie din trecut si ,eventual, sa admiteti ca ele nu au fost cele mai nimerite (daca considerati ca este asa)?
Altminteri este cam greu sa fiti credibil in momentul in care il jigniti pe actualul ministru pentru o intentie care a fost exprimata si de fostul pe ministru pe care nu l-ati taxat din acest motiv (si nici din altele, de altfel; by the way, oare domnul Funeriu a facut in mandatul sau numai lucruri bune?).
Altminteri este foarte usor sa scrii azi un lucru, maine contrariul lui, dupa cum bate vantul. Sunt unii care nu considera acest fapt ca fiind o virtute.
Eu nu sugerez nimic, nici nu va atac – ba, dimpotriva, as co-combate cu tot entuziasmul in cestiune, daca ne-am concentra pe asta. Observam, doar, ca a devenit cestiunea zilei acum, pe cand ea data din vremuri mai vechi – nu am dat exemplu, cu docomentul? De ce intervine psihanaliza cand avem textele negru pe alb?
ma *bucur* ca ne mai iltalnim (pa sarma) : tre\’ neaparat sa ne-ntalnim &la vo bere.
Cand aminteshti tu de Malitza (ma rog, io sper ca &a scris *singur* carztile!), io-tzi amintedc de fostu\’ Ministru, al injiner da constructzii (care facuse contracte cu Governu, nu-i mai shtiu numile, un moldovan anume), care-abea facuse facultatea pa la seral, au, la fara frecventza…
Asta nu l-a -npiedicat de-a fi *mai putzin injurat* decat musiu Funeriu…
Asha ca, dragule, mai ushurel cu chinu\’, pa scari… – sper ca-ntzeledgi ce vreu io sa scriu p-acilea.
Al tau,
Nea Marin
Sigur ca lumea este obsedata de Funeriu caci nimeni nu a reusit sa atinga performantele lui in privinta daramarii scolii romanesti. Este un fel de anti-Haret. Nu ar fi fost bine ca si Funeriu sa fi fost incadrat macar o saptamana in sistemul pe care a dorit sa-l „reformeze”?
Psihanaliza are un termen bine definit pentru cei care sustin simultan si un lucru, si contrariul sau. Si nu este trivial.
De cand a devenit exprimarea unor opinii un atac? Poate tot psihanaliza ne raspunde.
A existat si precedentul d-lui Mircea Malita, care, in Epoca de Aur – atat de regretata astazi – si-a dat doctoratul in matematica pe cand era ministru al Invatamantului, iar un profesor mai in varsta, membru al comisiei de doctorat (Alexandru Froda?) se spune ca ar fi votat pentru acordarea titlului, nu fara a preciza ca „Era mai bine daca cel in cauza mai intai isi dadea doctoratul, si apoi devenea ministru.”
„precocele” domn (vorba vine…) costoiu e precoc pentru ca a reusit performanta de Guiness Book de a fi numit ministru al CERCETARII inainte de avea macar amaratul de titlu „dr” din rrrominika. Curat gunoi precoc.
Cu siguranță n-are dl Costoiu întîietate. Dar el, dacă va avea timp – și eu nu văd cum n-ar avea – pare decis să-și puna planurile astea în aplicare. Sau poate sugerați că actuala echipă ministerială continuă linia trasată de Daniel Funeriu, eventual fără s-o știe?
P.S. E a n-a oară cînd constat că, indiferent ce-aș scrie, dacă măcar 1% din articol are legătură cu învățămîntul, cei obsedați de Daniel Funeriu ies la atac. Dar să nu facem psihanaliză trivială…
Nu pot crede ca dl. Ornea nu cunoaste opera marelui sau prieten si ministru:
http://www.ziare.com/daniel-funeriu/ministrul-educatiei/statul-nu-va-mai-finanta-facultatile-care-nu-tin-cont-de-cererea-pe-piata-muncii-1127048
Dl. Costoiu, oricat de precoce ar fi, nu cred ca are intaietate in domeniu. Poate dl. Ornea sa fi avut interventii timpurii in chestiunea pe care o ridica, dar nu stiu. Poate face necesarele precizari, improspatari de memorie.
Intr-un recent articol din ‘The New York Review of Books’ Zadie Smith isi amintea cu adinca recunostinta de librareasa de la coltul strazii care stia sa ofere cumparatorilor nu ceea ce vroiau ci ceea ce nu stiau ca vor.
Dumneavoastra considerati ca lumea este formata din imbecili atunci cand afirmati ca lumea primeste ceea ce i se da, neavand termen de comparatie. Cine se uita la TVR in anii 80?
Ca stiti ce este in capul ministrului Funeriu nu mira pe nimeni. Ceea ce este de natura sa ne uimeasca este faptul ca deja cunoasteti si ce contine capul domnului Costoiu, pe care, in mod gratuit, nu ezitati sa-l ironizati, fara temei.
Nu va ramane decat sa traiti in aceasta lume rea si nedreapta cu domnia voastra care nu vrea sa se schimbe in directia pe care o doriti. Nu disperati!