Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
BIFURCAŢII. Confuzii
- 08-02-2013
- Nr. 660
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 34 Comentarii
Cine citeşte presa şi revistele noastre culturale, cine urmăreşte emisiunile informative şi aşa-numitele „talk-show“-uri televizate nu poate să nu observe că majoritatea celor care comentează evenimentele sociale, politice şi economice nu sînt „de specialitate“. Adesea, opiniile vin din partea unor oameni de formaţie umanistă (litere, filozofie, mai rar sociologie) sau a unor ingineri convertiţi la jurnalism cu foarte puţin probabile cunoştinţe temeinice în domeniul analizat. Cînd vine vorba despre subiecte foarte particulare, se mai cere, e drept, opinia cîte unui specialist direct legat de domeniu, dar intervenţia sa e redată scurt, cînd nu chiar trunchiat, iar de vorbit pe larg vorbesc tot „comentatorii“. Pînă la un punct, situaţia e normală. Peste tot în lume, scriitorii, de exemplu, oameni ai cetăţii, intervin în dezbaterea publică, îşi fac glasul auzit şi, uneori, ascultat. Antonio Tabucchi, de exemplu, scria frecvent despre politica italiană în La Repubblica, Vargas Llosa a mers pînă la a candida la preşedinţie. Nu ştiu cum se face însă că, la noi, rubricile politice sînt susţinute mai ales de prozatori, de poeţi, de critici literari. Aşa se întîmpla pînă nu de mult la România liberă, la Evenimentul zilei (unde scriau Horia-Roman Patapievici, Mircea Cărtărescu, Mircea Mihăieş), la televiziunile unde Mircea […]
Draga Liviu,
multumesc pentru raspuns. E in regula. Cu oameni ca tine, care isi asculta interlocutorii si argumenteaza rational, un dialog, fie el si in contradictoriu, e o placere.
@irelevant: pe aceeasi logica, votul dvs. echivaleaza cu cel al Elenei Udrea sau al doamnei Sida. Eu o prefer pe coana Maria… Ce sa facem, traim si noi pe linga oamenii superior ca dvs., cita vreme ne veti mai ingadui.
Interesanta polemica dintre domnul Moroianu si postacul „anonim”. Este o ilustrare perfecta a neputintei logicii pure in fata sofismelor si a rea-vointei intelectuale…
Ma intreb si eu: O fi mai multa prostie, sau mai multa rautate?
(De obicei ele merg mana-n mana.)
Personal, nu intrevad decat urmatoarele posibilitati (daca intrevedeti si altele, va rog sa le expuneti):
A- Rectorul UB, cu aprobarea Senatului UB, ii retrage diploma de doctorat, in conformitate cu art. 146 din L.1/2011. Ministerul (cu/fara aprobarea unor comitete sau comitii) nu stiu ar mai avea ce titlu sa recunoasca;
B- Ministerul retrage titlul, asa cum cer ne-diversionistii si oamenii priceputi, morali, corecti si (logic) perfecti. Se deschid posiblitatile:
B1- UB (i.e., Rectorul, cu aprobarea Senatului) ii retrage si ea diploma. Despre cata rectitudine morala si/sau academica si puterea ei de a actiona fiecare isi poate face propriile estimari;
B2- UB continua sa nu-i retraga diploma – de asemenea, va las in pace sa estimati cum ar fi perceputa credibilitatea UB.
C- Ca si pana acum, nici ministerul, nici UB nu retrag titlul, respectiv diploma. Ca si pana acum, o sumedenie de oameni din crema universitara fac un scandal vizibil planetar, dau din umeri sau vina pe altceva/altcineva (UB pe minister, iar ministerul din umeri; toti pe electoratul care nu transeaza el o problema a UB, iar electoratul da din umeri, forumistii pe anonimii care nu socotesc sa participe la aceasta vanzoleala fara logica si rost, care anonimi dau din umeri si parasesc discutia dand din cap a paguba: daca asta vor si pot elitele intelectuale romanesti… nu e nimic de facut).
Redeschideti (cu ce intentii?) aceeasi discutie, bazata pe aceeasi confuzie dintre „Diploma de studii universitare” (pe care Universitatea ARE dreptul s-o acorde sau s-o anuleze) si TITLUL de doctor in stiinte, a carui acordare sau retragere este (in legislatia noastra) de resortul ministerului.
V-am explicat deja motivele (foarte reale) ale diferentelor de reglementare, la noi sau in Germania.
Cat o sa mai insistati pe aceasta diversiune?
http://www.welt.de/newsticker/dpa_nt/infoline_nt/thema_nt/article113506608/Annette-Schavan-wirft-das-Handtuch.html
Mihnea Moroianu: „1. Demisia ministrului german al Educatiei a intervenit DUPA ce Universitatea i-a retras TITLUL de DOCTOR (nu DIPLOMA, si nu inaintea retragerii acelui titlu!).”
Pe ce va bazati afirmatia? Faceti cumva confuzie intre germanul „Titel” / englezul „degree” / francezele „titre” si „doctorat universitaire, pe de o parte, si „titlul” romanesc, pe de alta?
Daca-mi permiteti, cele la care se face referinta in germana, engleza si franceza sunt acordate de catre universitate. Asa precum este diploma in Romania. De ce, in Romania, exista si diploma (acordata – si revocabila!) de catre Universitate, si titlul (care se acorda prin ordin de ministru)? Intrebati pe cei care au facut legea, pe care dvs. nu ratati multe ocazii s-o laudati (dar la ale carei extrase va enervati). Tot ea, legea, poate o fi de vina pentru temerea UB de a face ceea ce ar fi normal si nemtesc, frantusesc ori englezesc. Sau poate nu. Dvs. ce credeti?
Sa revenim la fapte. Exista art. 146 din legea 1/2011, in vigoare:
„Rectorul poate anula, cu aprobarea senatului universitar, un certificat sau o diploma de studii atunci cand se dovedeste ca s-a obtinut prin mijloace frauduloase sau prin incalcarea prevederilor Codului de etica si deontologie universitara.”
Dvs. ma acuzati pe mine, un ilustru anonim, ca sunt „dispus sa acopar cele mai flagrante abuzuri sub o tesatura de sofisme si para-argumente etc.”
De unde stiti, dvs. stiti. Nu va cer argumente – imi permit doar sa va intreb (daca puteti raspunde) ce importanta are, daca Senatul UB nu decide ca Ponta a plagiat? Ce importanta ar avea daca, asa cum ma acuzati, eu as zice ca Ponta n-a plagiat, dar Senatul UB ar spune ca a plagiat si ar incuviinta ca Rectorul sa-i retraga diploma?
1. Demisia ministrului german al Educatiei a intervenit DUPA ce Universitatea i-a retras TITLUL de DOCTOR (nu DIPLOMA, si nu inaintea retragerii acelui titlu!).
2. La noi sunt alte reglementari, care pun acordarea sau retragerea titlului in atributiile MINISTERULUI (prin comisia lui de specialitate).
3. Aceste deosebiri sunt (din pacate) perfect justificate de credibilitatea extrem de scazuta a puzderiei de Universitati, multe din ele aparute ca ciupercile dupa ploaie.
4. Evident, legislatorul n-a luat in calcul posibilitatea aparitiei unui prim mistru plagiator, care sa abuzeze de functia sa pentru a bloca prin intermediul subordonatilor
cursul firesc al rezolvarii propriului dosar, in care Universitatea Bucuresti a facut ceea ce putea face (a constatat existentza indubitabila a plagiatului.)
4. Evident ca sansele de indreptare a situatiei critice a invatamantului nostru superior raman cvasi-nule, atata timp cat nu vom duce lipsa de „anonimi” dispusi sa acopere cele mai flagrante abuzuri sub o tesatura impenetrabila de sofisme si para-argumente, din care „rezulta” ca vinovat nu este autorul faptei, ci cei care n-ar fi reactionat asa cum trebuia – Universitatea, cadrele didactice, opinia publica, etc, etc.
da, domnule Moroianu, comentatorii nostri romanesti nu par sa fi considerat suficent de interesant acest detaliu: Universitatea i-a retras diploma, dupa care a intervenit demisia. Inainte – adica, atata vreme cat era o dezbatere pe internet, in presa si piata, nu. Nu acolo este locul. Locul, in cazul nostru romanesc, este in Senatul Universitatii Bucuresti. Iar daca el face ceea ce unii cer, rectorul poate retrage diploma. Nu trebuie nicio complicatenie sau permisiune speciala (ceea ce Universitatea a emis – diploma -, poate si retrage), dar exista: art. 146 din legea 1/2011.
Presupun că departe de a simţi vreo plictiseală, unii cititori au urmărit cu amuzament o dispută pe care, sub aspect formal, aţi tranşat-o, vorba lui Oneghin, ca un “starîi duellist”.
Cât despre fondul chestiunii, folosind logica preopinentului Dvs, înclin să cred că atunci când în presa noastră se vor instala “aceleaşi standarde ca în Germania sau măcar Ungaria”, un publicist suficient de lipsit de umor pentru a interpreta nişte consideraţii de ordin general, enunţate în cheie ironică, drept tot atâtea atentate la “libertatea presei” şi invitaţii la reintroducerea cenzurii – s-ar acoperi de un iremediabil şi catastrofal ridicol.
Până atunci însă, orice astfel de autor se poate considera pregătit pentru noi ofensive cu aceleaşi arme.
PS Apropo de cenzură, vă semnalez o ştire pe care televiziunile noastre româneşti nu par s-o fi considerat suficient de interesantă pentru a fi reprodusă:
La sfârşitul săptămânii trecute, încă un memru al cabinetului german, d-na Annette Schawan, veche prietenă şi colaboratoare a cancelarei Merckel, a fost nevoită să-şi prezinte demisia din funcţia de ministru al Educaţiei, după ce Universitatea din Düsseldorf i-a retras titlul de doctor obţinut pe baza unei teze plagiate “în mod sistematic şi intenţionat”…
Da,domnule Cernat,aveti dreptate,intr-adevar,votul dumnevoastra,al unui om inteligent si cultivat echivaleaza cu cel al coanei Maria,cumparat cu o punga de faina si-o sticla de ulei.Ma intreb ce detector ultraperformant trebuie folosit ca sa decidem daca domnul Cernat este mai capabil sa dea un vot mai obiectiv si mai util societatii decat coana Maria.Oare ar trebui sa avem incredere in logica si in \”bun simt\’?
Oricum,realizez ca discutia e pur teoretica.Distopia de care vorbiti ,domnule Cernat, exista.E chiar societatea actuala.Parafrazand un \”clasic\”:Nu conteaza cine voteaza,conteaza cine numara voturile.
Dragă Paul,
o ultimă intervenție, promit.
1. N-am vorbit nicăieri despre interdicții nici despre legea presei, nici despre obligații. Voi (tu și alți comentatori ai textului meu) o faceți. Nu sînt responsabil pentru suprainterpretările celor care mă citesc. Nu am pus la îndoială dreptul nici unei instituții de a selecta ce și pe cine vrea. Am deplîns lipsa de criterii cu care se face selecția și efectul nociv pe care îl are asupra consumatorilor. Am greșit? Legătura pe care o faci între cerința mea de limpezire a criteriilor, de eliminare a confuziilor și de creștere a competenței celor care se pronunță într-un domeniu sau altul nu are nimic de-a face cu votul cenzitar sau elitist sau cu alte idei libertariene sau de extremă dreaptă.
2. Ca cititor profesionist ce ești, nu se poate să nu fi remarcat că în textul meu am spus, despre revista noastră, doar că și ea are drept comentatori politici oameni de litere. Cred că e un fapt de netăgăduit, nu am greșit cu nimic. Nicăieri nu am sugerat că ei nu sînt competenți. Am spus că unii literați își maschează lipsa de substanță prin meșteșug literar. Nu am generalizat. Și nu am dat nici un nume, nici nu am insinuat nimic. Faptul că tu și Ovidiu ați făcut o legătură între afirmațiile mele și cronicarii politici ai revistei noastre e problema voastră, eventual a lui Freud, dar nu a mea. De ce îmi reproșați mie gîndurile și afirmațiile voastre?
3. Am mai vorbit despre transferul nepermis de autoritate (sau culpă) dintr-un domeniu în altul. Nici tu nici alți comentatori nu par să fi băgat de seamă partea aceasta.
4. Despre „referatul colegial” (n-am altă traducere pentru „peer review”) nu e nimic de discutat atîta vreme cît se face corect, cu experți serioși. Pînă acum nu s-a inventat metodă mai bună pentru a asigura calitatea publicațiilor științifice, în ciuda sincopelor inerente – care pot fi extrem de dureroase pentru un individ anume, dar sînt, statistic, neglijabile.
Cred că am explicat deja prea mult ce am vrut să spun. Cer iertare celor pe care deja i-am plicitsit.
Draga Liviu,
as vrea sa fie o simpla intimplare, ca si alaturarea opiniilor in speta de actualele dezbateri oengisto-mcv-iste despre necesitatea unor reglementari ale presei in Romania, orientate, de fapt, pentru neutralizarea inamicilor lui Traian Basescu prin externalizari interventioniste cu acoperire etico-procedurala.
Fiecare dintre noi ar vrea sau nu sa auda ceva sau altceva cind deschide televizorul. Dar si televiziunile au nevoie de rating, nu de ce li se trimite in plic de la ONG-uri deontologice cu comanda politica „transcendenta”.
N-am spus ca ai vorbit despre interdictii, dar constat ca ideile vehiculate in comentariul tau rimeaza cu unele regrupari care merg in directia asta (CNA, Active Watch, chestii de genul acesta) si despre care am cunostinta ceva mai de multisor. As vrea sa fie o simpla coincidenta.
In ce ma priveste, cred ca libertatea presei tb. sa fie sacrosanta, fara nici un fel de reglementari in plus fatza de cele care exista deja. Orice suplimentare ar fi un abuz politic grav. Eu nu vreau decit sa am siguranta ca nimeni nu incearca sa limiteze libertatea presei, „mogulizate” sau nu (apropo, vad ca toata lumea se ia de „Felix” dar de notoriul produs al comertului exterior ceausist GC Paunescu-Bancorex-B1 TV nu se spune nimic: normal, lucreaza de partea Binelui).
Si, draga Liviu, nu cumva fiecare institutie de presa ar trebui sa aiba dreptul de a-si selecta „analistii”, pareristi sau nu? Nu cumva si redactia – „parerista” si ea – a Observatorului cultural ne valideaza pe toti „pareristii” care ne pronuntam (si) in chestiuni in care nu sintem abilitati, fara a avea pretentia ca sintem analisti politici sau altceva? As fi curios ce solutie concreta ai in vedere pt. remedierea celor de care amintesti in articol. O comisie de specialisti (de preferat „just orientati politic”)?
In privinta „bunului simt nativ” si a „inzestrarii literare”, ma tem ca si noi, literatii, si tu, matematicianul cronicar teatral, sintem la fel de „creditabili” cind ne exprimam optiunile civico-politice la gazeta. Si e foarte bine ca ni le exprimam.
N-am sa intru in discutii baconiano-foucauldiene despre „pouvoir-ul” din orice „savoir”, dar iti reamintesc ca manipularea tot manipulare se cheama, indiferent de patalamalele sub care se ascunde, birocratic.
Referitor la „validarea in postura de critic literar”, cred ca daca ti-ai fi propus sa-ti asumi indeletnicirea de cronicar literar, nu te-ar fi refuzat nimeni: esti un cititor cultivat, atent si scrii bine.
In ce priveste cit de colegiale pot fi, uneori, referatele colegiale, ar fi o lunga discutie de purtat.
Dragă Paul,
de ce te faci că nu pricepi? Cine a vorbit despre interdicții? Eu nu. Am deplîns doar faptul că unii (repet: unii) confundă analiza și comentariul pertinent cu datul cu părerea. La păreri avem toți dreptul. Dar cînd deschid televizorul sau citesc un articol de ziar sau revistă, aș vrea să am cumva siguranța că acela care scrie sau vorbește e în temă. Pagina scrisă sau emisiunea dedicată la TV sau Radio conferă automat un fel de autoritate, alta decît a comentariului de subsol sau blog. Opiniile mele de cititor al unei cărți, exprimate în rubrica mea, ca simple păreri, nu au relevanță în comparație cu ale tale, cititor profesionist. Dar ar căpăta relevanță și ale mele dacă ar fi găzduite de rubrica de specialitate a acestei reviste sau a României literare, de exemplu. Iar pentru ca să se întîmple așa ceva, ar trebui ca niște oameni de specialitate să-mi citească și valideze textul. Ar fi un fel de validare a mea in postura de critic literar (nu te speria, nu mi-am pierdut nici umorul nici simțul măsurii, n-o vizez). Pe de altă parte, Tismăneanu, chiar dacă ar vrea, nu ar putea lansa pe nimeni în circuitul academic unde, cum bine știi, se intră pe bază de concurs sau de „peer review” (în revistele academice, în cele care merită acest nume, nu poți publica orice, oricum, ci numai după trecerea prin filtrul referatului colegial).
Profesionalismul nu e dat (numai) de studii de specialitate, e dat și de felul cum sînt mînuite uneltele profesiei. E greu de făcut analiză politică doar cu bun simț nativ și cu înzestrare literară. Mai trebuie și alte cunoștințe și alte abilități pentru a depăși simplul dat cu părerea. N-am dreptate?
Mă mir că un cititor cu experiență ca tine, mută accentele unui text pe care îl credeam destul de limpede.
În altă ordine de idei, sper că alăturarea mea de Dragoș Paul Aligică e doar o întîmplare.
Nimeni, absolut nimeni, nu are dreptul (intr-o lume democratica) sa normeze prin asa-zise criterii de specialitate exprimarea opiniei altora, evident daca nu e vorba de un Big Brother, fie el si de tip nou. Televiziunile ar putea sa scrie, de pilda, pe burtiera „Ion Cristoiu, jurnalist”, nu „Ion Cristoiu, politolog”, dar nu sa nu-l solicite pe Ion Cristoiu sa comenteze actualitatea politica pe motiv ca nu e politolog. Ma intreb, retoric: de ce Radio Europa Libera i-a angajat ca analisti politici sau directori pe scriitorii Radu Calin Cristea si Emil Hurezeanu, sau BBC pe Traian Ungureanu (care si ca „analist politic” la Idei in Dialog era cam neabilitat, ca si in materie de comentator sportiv de altfel)? Ce facem, le interzicem tuturor autorilor sa se mai pronunte public in afara domeniilor lor de stricta specialitate?
Observ, pe mai multe portaluri – intre care contributors.ro prin Dragos Aligica, dar nu numai – un curent de opinie in sensul celor acuzate mai sus, care poate degenera, prin accesarea in scopuri nobile a celebrelor pirghii interventioniste europene sau in alte contexte favorabile. Papuasii romani care voteaza cu cine nu vrem Noi trebuie civilizati cu orice pret, nu-i asa? doar scopul e nobil, iar egalitatea nu-i pentru catei… Sa asistam oare la un teasing pt. virtuale reglementari ale presei?
Daca Vladimir Tismaneanu ii ia pe Ioan T. Morar si fiul si ii lanseaza in circuitul academic international, inseamna ca respectivii au devenit „political scientist”? Nu cred. Iar Liviu Ornea – pe care-l pretuiesc si in calitatea sa de comentator teatral fara patalama – nu ar trebui sa aiba nevoie de nici o abilitare oficiala la „Teatrul azi”.
Cit despre cititorul @irelevant care considera ca votul nu trebuie exprimat decit de cei „in cunostinta de cauza”, ma intreb cu ce detector ultraperformant si-a masurat „cunostinta de cauza” si ce comisie speciala i-a confirmat-o oficial. Sa ne spuna si noua, celor „spalati pe creier”, si sa ne civilizeze.
ca io scriu *intotdeauna* baut : dupa acea paranteza da pan’ paragrafu’ al treilea, trebuia *scris*, da’ u am mai „tiparit io*, cam asha: „virgula, noua *di asta ne e drag*”.
Celor care-mi vor scrie-o cum ca da’ di *ce* scriu io „baut”, le-o scriu pan’ chair pan’ ‘napoi: uite, pen’ c-am descoperit ca-s „mai bun”. Fereasca Sfantu’ sa ma „prindetz'” chiar *treaz*: ca-n starea *aia*, chiar „tai pan’ carne vie”…
Cu drag, tuturor,
Nea Marin
Vaz ca va cam incaieraratz\’ pa neshte chestii *simple*.
Ca, io *chiar cred* cum ca, p-acilea, pa la \”subsol\” e *chiar locu\’* d-atzi da cu *parerea*. Cantr-o crashma irlandeza, *chiar ca la o bere*. Un lc, pan\’ care, *prieteneshte*, chiar *schimbi idei*. Shi, cateodata \”cashtigi\” (ca nu au *aia* chiar argumente), cateodata *pierzi* (ca, te-a facut unu\’ *chiar praf*).
Locu\’ *asta*, subsolu\’ *asta*, noua (autori – hi, hi, dam pan\’ *voi*, baietz\’, de va chiar mere chiar *fulgii*, nu scapatz\’ *voi* chiar *atat* da ushor, ca asta *nu e un loc pantru pup-in-curishti – au, coledgi de-o bere \”pi sarma\”).
UIte, *chiar asha* il vaz *io*, chiar \”subsolu\’ asta\”. P-acilea *nu se exhiba egouri*. P-acilea suntem, cu totzii, chiar neshte \”Nae\” ca venim, mai tatzi, chiar *obositz\’* de-o zi da *munca* &am *vrea*, ne-am *dori-o*, sa ne chiar simtzim *bine* p-acilea. Shi, desigur, asta *nu inseamna* ca *nu avem dreptu\’* de-a ni da cate-un *branci*, n-asha?
Cu drag, tuturor,
Nea Marin
Ceea ce ma deranjeaza este mobilizarea artileriei grele de pe langa domnul Liviu Ornea. E prea mult. Nu exista nici un pic de deschidere fata de alte puncte de vedere. LINIA este respectata. Ce faceti domnilor din apropierea lui L.O.? Sedinte in care va repartizati roluri?
Si de cand domnul Ornea are dreptul sa spuna cine poate scrie in Observator Cultural? A devenit cumva patronul revistei si noi nu am aflat? Forte interesant fenomenul care seamana unui virus ce tinteste sa atinga substanta revistei O.C.
Impartasesc intru totul revolta domnului Simonca. Sa profiti de faptul ca o revista nu te cenzureaza, nici pe tine, nici forumistii antrenati special, mi se pare o lipsa de etica. Asta pentru ca tot ii place domnului Ornea subiectul „etica”.
Dar ce sa mai zic? Cel care semneaza Irelevant crede ca opinia buna este gazduita intotdeauna la rubrica lui L.O. E insa doar opinia convenabila grupului din care L.O face parte. Nimic mai mult, din pacate.
Domnule Ornea,
A nu amesteca lucrurile nu inseamna a vorbi numai despre ce va convine domniei voastre si a baga sub pres ceea ce nu va este pe plac. Presul domniei voastre devine din ce in ce mai mic.
Bineinteles ca votul trebuie sa fie exprimat decat cei in „cunostinta de cauza”,dar precum dumnevoastra ati spus,exista un pericol atunci cand se definesc criteriile competentei si cine le decide.Din pacate ati dus la extrem concluzia din text facand o generalizare care elimina orice fel de nuanta. Daca va intereseaza masinile si va uitati la o emisiune despre masini(vorbim din punct de vedere tehnic),cine preferati sa vorbeasca,un inginer la Ford,sau mecanicul Gigi?
Populatia ar fi mult mai bine informata,daca cei care ofera informatia sunt cei mai avizati in acel domeniu.
Una e sa ai un drept la opinie,si alta e sa ai dreptul sa influentezi opiniile altora.Prefer ca cel caruia i se ofera acel drept sa aiba o opinie ‘buna’.Dumnevoastra,nu?
Este decizia dlui Ornea daca raspunde … Comentariul meu
nu are nicio legatura cu dansul decat in ceea ce priveste
articolul scris. Chiar daca am unele pareri comune cu dl
Ornea, nu au lipsit nici comentarii critice din partea mea
la articolele sale. Cum tin la independenta parerilor mele,
nu pot fi purtatorul de cuvant al nimanui. N-am intervenit
in disputele legate de Norman Manea si Alex Stefanescu
din doua motive bine intemeiate: primul este cel pe care
l-am descris mai inainte in comentariile anterioare si anume,
nu sunt competent in calitate de critic literar chiar daca citesc
literatura (inclusiv romaneasca) si al doilea este faptul ca
am multe cunostinte printre scriitorii si criticii literari romani
si nu-mi plac astfel de dispute … Deci n-am gustat niciunul
dintre articolele scrise de Alex Stefanescu, dar nici pe cele
care l-au atacat ! Ceea ce am scris mai inainte despre
competente si cat rau fac Romaniei incompetentii raman
valabile. Aici da, sunt de aceeasi parere cu dl Ornea si acest
lucru am vrut sa-l intaresc in comentariile mele, precizand si
cateva exemple din domeniile in care sunt competent.
1. Dragă Ovidiu, nefiind critic literar, nu văd de ce aș interveni în disputa legată de Norman Manea. Alex Ștefănescu e critic literar, a exprimat o opinie, alți oameni de litere au răspuns. Perfect. Dacă Alex Ștefănescu și-a format opinia după lectură sau nu nu se poate demonstra nicicum. Ca simplu cititor, am păreri (nu-mi place scrisul lui Norman Manea, mi se pare bolovănos și fără umor), dar părerea mea nu are mai multă relevanță decît a oricărui alt cititor, deci nu o exprim public decît cel mult en passant, printre altele, în nici un caz într-o dispută care se vrea serioasă.
2. Articolele demascatoare ale dlui Radu Călin Cristea despre dl Tismăneanu nu au legătură cu comentariul politic, nu văd de ce le-ai adus în discuție pe acestea. E bine să nu amestecăm lucrurile, să nu sporim confuzia deja existentă.
3. Exact aceasta e diferența dintre a avea păreri și a face comentariu politic. Păreri putem avea toți, indiferent de competență, doar politica ne afectează tuturor viețile. Le putem și exprima. Dar a face comentariu politic, analiză – e cu totul altceva. Înseamnă a pătrunde dincolo de coaja lucrurilor, a oferi explicații, prognoze. Și nu cred că asta se poate face doar pe baza bunului simț și a talentului la scris.
4. Da, Paul Cernat, e adevărat că fac și cronică de teatru. Dar am fost invitat să fac asta de oameni de specialitate pe lîngă care am ucenicit (Dumitru Solomon și Magdalena Boiangiu la revista Scena; în lipsa validării lor, nu aș fi scris cronică). Și acum, ceea ce scriu este sau nu acceptat de un redactor de specialitate.
1. Ma iertati ca intervin, domnule @profesor. Sinteti purtatorul de cuvint al domnului Ornea? Chiar daca sinteti, elegant ar fi fost sa-l lasati intii pe domnul Liviu Ornea sa raspunda, Era un mesaj adresat domnului Ornea, Paul Cernat se adresase intii domnului Liviu Ornea, colaborator constant si important al revistei noastre.
2. Domnul Liviu Ornea este deranjat de scriitorii care au rubrici politice, „chiar si la noi in revista”. Ma onoreaza pluralul „noi”, ma bucur ca domnul Ornea se simte de-al casei, se simte bine la „Observator cultural”, vorbeste de „noi” ca de o echipa. Eu adaug ca „noi” nu inseamna ca gindim la fel, probabil ca asta da si farmecul „Observatorului cultural”, ca nu gindim toti la fel.
3. Acum, prieteneste o spun, nu se face sa critici revista la care scrii si pe colaboratorii acelei reviste. Asta e o lege nescrisa in presa (si se respecta in toata lumea, mai ales in Occident, dar la noi „merge si asa”).
Necenzurindu-i, niciodata, nici un articol, am publicat si acest text trimis de domnul Liviu Ornea.
4. In revista „Observator cultural” sint doi scriitori care au rubrici politice: Bedros Horasangian si Radu Calin Cristea. Radu Calin Cristea tocmai a venit cu citate din bibliotecile romanesti (deci a facut un efort de documentare pentru a scrie articolul pe care il gasiti in sumar).
Iar Bedros Horasangian tocmai si-a exprimat solidaritatea, in acest numar, cu Norman Manea. Cred ca e important sa intervii – asa, cu uneltele rudimentare de scriitor, asa cu „lipsa de substanta” pe care o reproseaza domnul Liviu Ornea – , e important sa spui citeva cuvinte despre ce inseamna Norman Manea pentru literatura romana, sau, pur si simplu, e important sa ai o opinie de intelectual fata de afirmatiile lui Alex. Stefanescu.
Din pacate, n-am vazut, la „Comentarii” ca @ profesor sau domnul Liviu Ornea sa aiba vreo parere despre ultimele interventii publice ale lui Alex. Stefanescu (in ‘Adevarul”, pe site-ul revistei noastre).
Probabil ca @profesor si domnul Liviu Ornea le gusta intens si le considera competente si pricepute, sint opinii „valide”, exact asa cum isi doresc @profesor si domnul Liviu Ornea sa citeasca in presa romaneasca.
In aceste conditii, nu pot decit sa ma bucur ca si domnul Alex. Stefanescu s-a putut exprima fara ingradire pe site-ul revistei noastre.
Cu stima,
Ovidiu Simonca
Domn’ profesor,
S-a dovedit cu prisosinta ca faceti parte din cei care canta in struna. Mult succes!
Cred ca interpretati gresit lucrurile. Sigur, fiecare are
dreptul la o opinie, dar fiecare trebuie sa mai asculte si opiniile celorlalti si, daca intelege si vede ca altii sunt mai
priceputi intr-o problema, sa incerce sa-si revada opiniile.
Insistenta celor care nu se pricep dar cred ca au dreptate
este prea mare. Exista, intr-adevar, specialisti in fiecare
domeniu si este bine, inainte de a veni cu o opinie diferita sa
cunosti aceste opinii si daca vrei sa le contrazici sa ai
argumente. Singura scuza cu „egalitatea in drepturi” nu sta in picioare … Trebuie sa mai ai si competente ! Exact asta
se intampla in aceasta tara: prea multi incompetenti conduc
in toate domeniile … Ca sa nu mai spun despre cei din
parlament (de la toate partidele); cred ca peste 90% sunt
incompetenti (nu ma refer aici la corupti, incompatibili, etc).
Sa va dau un exemplu mai simplu (care apare si in articolul
dlui Ornea, care, desi matematician stie sa si scrie !):
aproape in orice dezbatere cu caracter stiintific de la TV
(sau la stiri referitoare la diverse descoperiri stiintifice,
ba chiar si in presa scrisa care se refera la experimente
stiintifice si la concluziile lor) se spun prostii cu duiumul
din cauza ca redactorii (ziaristii, oamenii de presa) nu
consulta specialisti sau aleg aiurea pe unii despre care cred
ei ca ar fi specialisti in domeniu. Acest lucru se intampla
foarte des si fenomenul se repeta si in alte domenii, nu
numai in cele referitoare la stiinta … Iar oamenii politici
fac acelasi lucru cand vin la putere: imping in fata pe
asa-zisii specialisti agreati de partidele lor. Nici nu conteaza
daca sunt slabi sau nu sunt specialisti deloc. Aveti atatea
exemple la numirile in ministère si comisii. Nici asta nu
este clar ? Putin le pasa oamenilor politici de invatamant
sau cercetare, de educatie in general. Repet inca o data
poate se intelege: intre 2003-2012 s-au facut reale progrese
in ceea ce priveste criteriile de evaluare ale candidatilor pe
posturi universitare si ale proiectelor de cercetare, iar de la
jumatatea anului 2012 s-au facut modificari aberante care
ne duc inapoi cu 15-20 de ani (si procesul continua). Chiar
este bine pentru tara asta sa-si impinga in fata incompetentii
in loc sa-i lase pe cei competenti sa faca treaba bine ?
Asta-i cauza tuturor esecurilor din Romania, cum de nu va
dati seama ?
Draga Liviu Ornea,
nu e oare cam mult?
Cei care se pronunta politic in presa cotidiana sau saptaminala, fara sa fie „political scientist”, nu aspira (presupun) la validare stiintifica, ISI etc., ceea ce ar fi, intr-adevar, o impostura. Se pronunta in virtutea dreptului la opinie si la atitudine (politica), aberind sau nu, si lasindu-se taxati de opinia publica la care ei insisi participa. Pe logica asta, nici votul n-ar trebui sa fie exprimat decit de cei aflati „in cunostinta de cauza”, potrivit validarii unor comisii de specialitate, acreditate de experti. Sa nu confundam comentariul politic sau articolul de atitudine, care tin de regimul opiniei, cu expertiza politologica – apanajul politologilor. Altfel, majoritatea comentatorilor de la „Revista 22” ar trebui sa se lase de meserie, si cam 90% din presa politica scrisa sau audiovizuala de la noi. Mai mult, pe aceeasi logica, ar trebui – ca matematician – sa nu mai scrii nici comentarii teatrale, nici „Bifurcatii” fara o „abilitare” de la comisii care se respecte criteriile europene in materie… Iar ceea ce numim opinie publica ar trebui sa se compuna exclusiv din experti care sa se pronunte exclusiv pe felia lor. „Egalitatea in drepturi” poate fi oricind abolita in numele „inegalitatii in competente”, dupa criterii politice (de putere) mascate in criterii de integritate, acreditate de „ai nostri”.
Ei, ce buna ar fi o republica in care sa nu aiba drept la expresie publica scrisa decit „specialistii” pe domenii abilitati de foruri sigure. Noi, ceilalti, ne-am defula controlat pe forumuri banate dupa criterii de moralitate publica exemplara, iar pentru a vota ar trebui sa ne inscriem pe listele de asteptare ale unei comisii speciale de monitorizare… (In paranteza fie spus, o asemenea republica ar fi o distopie monstruoasa, dar sa trecem).
Chiar crezi ca la altii e altfel, si ca pe teme politice nu se pronunta public decit cei cu atestari in materie? Eu cred ca motivele supararii din acest articol trebuie cautate in alta parte…
@ Nea Marin
Nu am putu scrie mai clar decat am facut-o. Dar ideea a fost amplificata si explicata mult mai bine de Dl. Mihnea Moroianu.
Nu pot sa adaug decat ca, in opinia mea, cel care „cumpara” serviciile comentatorului, adica publicul, stie ce face. Ne place sau nu, cred ca traiam intr-o lume in care perceptia (inclusiv orbirea voluntara sau indiusa de altii) este mai importanta ca realitatea.
Oricat de neverosimil ar suna – mie raspunsul mi se pare
la „mintea cocosului”:
Fiindca, la noi, comentatorii politici, sau cei socotiti astfel, nu se multumesc, asa cum fac confratii lor (mai prudenti si, poate, mai blazati) de pe alte meridiane, cu simplul rol de prezentatori ai datelor esentiale ale tabloului politic, sau ale unui anumit sector al acestuia, lasand tragerea concluziilor pe seama fiecarui cititor in parte; ei simt nevoia sa fie niste DIRECTORI de CONSTIINTE, dictandu-si solutiile lor unui public considerat incapabil sa gandeasca cu capul lui propriu!
In fiecare analist se ascunde astfel un mic dictator, sau in tot cazul, un mic cantaret din flaut, amator sa fie urmat de o trupa cat mai mare de soareci, ametiti de sunetele lui de sirena atotstiutoare; cum ar putea el, o personalitate atat de complexa si de „unica” sa se limiteze doar la a modesta misiune de a ‘informa’?
Sigur ca aici se ascunde intr-un fel intreaga istorie post-decembrista a „luptei pentru democratie”, in care orice comentator situat de partea buna a baricadei politice
se simtea un mesager al „Dreptatii si Adevarului”, menit sa deschida ochii unor mase inculte si manipulate de fortele Raului (care ce-i drept existau in mod indubitabil, doar ca distribuite mult mai uniform decat se putea bani la momentul respectiv).
Capitolul acesta va fi definitiv inchis in momentul cand publicul insusi se va plictisi de analizele cu substrat
„sugestiv”, si va pretinde revenirea la cele de natura informativa.
Exact asa cum este descris in articol: va aflati in treaba
fara sa stiti nici macar de ce, ca sa nu mai spun pentru
ce … Singurul dvs tel este „injuratura” ! Ma intreb daca
este prostie sau rautate …
cand cetii, la \”prima vista\”, crezui ca *ne putem* \” pan-preteni\”. Vaz, insa ca o *datz\’*, chiar pan\’ \’nainte, cu parerea Dvs. cum ca *nu sunt totz\’* chiar \”egali\” – sa ma *scuzatz\’*, rogu-va, dac-am cetit io pa \”invers\”.
Noi, mda, \”noi ashtia\”, da pan\’ *matematica* ne chiar inca aducem aminte de-o \”|sintagma\”, anume: \”al mai mic numitor comun\”…
Care, dupe *parerea mea* ar cam trebui sa cam fie (ca *nici nu se poate altfel*), doar *bunu\’ simtz\’*.
Vaz ca, precum scritzi chiar Dvs. pa *chiar mai sus*, suntetz\’ pan\’ *chiar contra*… Dar, poate ca *ma inshel*.
In care caz, va *rog muuuult sa ne-o chiar scritzi*, chiar \”palmashilor\” de p-acilea, care chiar \”ara\” chiar \”sarma\” cu *tampeniile lor*.
Ca, io *v-am propus* de-a ne chiar *imprieteni*. Ca io, *nu cred* in \”dominatziunea\” alor cu \”mai multa shcoala\”. Zau! Ca, pot scrie *shi ei* chiar *nenumarate prostii*!
Daca *nu* va prindetz\’, Domnule Manu, ma cam scuzatz\’: vetz\’ chiar *deveni* chiar *calu\’ meu da bataie* (chiar ca sireacu\’ Petre, care *nu mai invatza v-odata).
No numa\’ fain,
Nea Marin
Unicul om competent, in toate cele, este autorul articolului (si, eventual, cei cativa care-i canta in struna). Restul sa fie mandri ca sunt contemporani cu asa lumina.
Faceti confuzia pe care o fac cei mai multi (inclusiv
ideologii „stangii”): considerati ca „egalitatea in drepturi”
(un fapt indubitabil) este aceeasi cu „egalitatea in capacitati
(competente)”. Este nevoie de competente in orice domeniu
(chiar si in comentariul politic) !
In rrrominika azi TOTZI SUNT DE VANZARE (ma rog, ami sunt cateva insignufiante exceptii), iar „cumparatorii” din ce in ce mai putini. La teveuri comentatorii SUNT PLATITI DE PATRONII trusturilor, iar CINE PLATESTE COMANDA MUZICA. La limita, un specialist adevarat, adica nu un plagiator ordinar, ar ocoli anumite adevaruri ca sa-si primeasca plata in caz ca are absoluta nevoie de ea, dar in nici un caz nu ar face din alb negru si invers. Asa ca patronii vor plati in continuare „generalistii” mercenari. Cat despre specialisti le teveuri, lasciate ogni speranza… mai ales dupa alegerile din 9 decembrie. O simtim pe pielea noastra la sectorul universitar&cercetare unde port-parol e Hadar sau cum il mai cheama.
Patrunzator, ca de obicei, dar probabil ineficient, Dl. Ornea ne intoarce la discutia despre generalisti si specialisti, vulpi si arici, vertical si orizontal. De fapt, comentariului public nu-i trebuie competenta, pentru ca nu este un act didactic (in care cineva invata de la altcineva), ci o conversatie in care ne credem egali, pana la urma, cu cei care ni se adreseaza.