BIFURCAŢII. Cultură și educaţie

Într-un articol recent din Adevărul, Nicolae Manolescu vorbește despre diferitele accepţiuni ale culturii. Comentează întîi iniţiativele lui Didier Fusiller, proaspătul director al Parc de la Villette, un manager cultural din spiţa lui Jack Lang, care vrea să creeze evenimente culturale cu deschidere amplă, inclusiv în locuri nestandard, încercînd să satisfacă sau să deschidă apetitul pentru cultură al celor mai puţin sau deloc familiarizaţi cu o „cultură mare“ – duce, de pildă, cîteva tablouri de mari maeștri în primăria unui orășel de provincie de 5.000 de locuitori, care se înghesuie timp de 16 ore să le vadă. Nicolae Manolescu crede că acest mod de a înţelege cultura, de a o face accesibilă, este profund greșit, făcînd-o să-și rateze esen ţa și menirea. Pe scurt, dacă am înţeles bine teza sa, cultura este aceea nobilă, pentru care e nevoie de pregătire, de educaţie. A o face populară, a o transforma în eveniment înseamnă a o duce către zona facilă a divertismentului: „Cultura e un fapt intelectual, înainte de a fi unul distractiv. A o coborî la nivelul unei accesibilităţi bazate pe plăcere (îmi place, deci am acces) înseamnă a-i amăgi pe ascultătorii lui Michael Jackson că au acces la Beethoven, doar fiindcă […]