BIFURCAŢII. Despre Musil cu gîndul la matematică

Într-un capitol din Omul fără însuşiri, Musil descrie felul în care, pe nesimţite, în societate se acumulează nemulţumiri, tensiuni care, treptat, se acutizează şi duc la starea de război. Nimeni nu poate spune cînd se produce declicul, dar tonul discuţiilor se tot ridică, anumite teme devin recurente, oamenii devin tot mai arţăgoşi, adversităţile se transformă în duşmănii iar pentru un observator atent, ca matematicianul lui Musil, evoluţia e limpede şi nu lasă loc de îndoială.   Cam aşa ceva cred că se petrece acum, la noi, în legătură cu şcoala. Toată lumea e furioasă. Toţi au ceva de împărţit cu profesorii, cu educatorii. Toţi se pricep, toţi ştiu ce ar trebui făcut. De fapt, ce nu ar trebui făcut. Aici e simplu. Trebuie descongestionat, fireşte. Dar ce e în plus în programele şcolare? Păi, nu e evident? Tot ce e greu pentru fiu-miu! Dacă se împotmoleşte la gramatică, e clar că e prea multă gramatică, şi prost făcută, că nu mai înţelege nimeni nimic, adică am ajuns să stau toată duminica să-l învăţ nenorocitul ăla de complement, că nu se mai termină cu complementele astea şi copilul nu pricepe, că şi la şcoală – ora e de patruzeci şi cinci […]