Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
BIFURCAŢII. Din nou despre traducerea textelor ştiinţifice
- 10-06-2011
- Nr. 578
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 8 Comentarii
Se pare că, fără să vreau, în „Bifurcaţia“ de săptămîna trecută, am atins un punct nevralgic. Observasem acolo că, în versiunea românească a cărţii lui Ian Stewart, Îmblînzirea matematicii, traducătoarea nu a găsit echivalentul bun a doi termeni. Dl Mihnea Moroianu mi-a replicat imediat în legătură cu unul dintre ei: „undine“, cu care eu nu eram de acord, e folosit de O. Stănăşilă într-un text mai vechi; nu contest, dar eu cunoşteam termenul „ondelete“ de la unele cursuri ţinute în anii din urmă la Şcoala Normală Superioară din Bucureşti („Analiză armonică şi ondelete“). Continui să cred că e mai potrivit. Dar nu această controversă e importantă şi, de fapt, prea puţin contează cine dintre noi are dreptate. Dar ea arată, o dată în plus, cît de puţin fixată e terminologia matematică în limba română (nu ştiu care e situaţia în cazul altor discipline, dar îmi imaginez că, în fizică, biologie şi chimie, nu e cu mult diferită). Şi asta pentru că, aşa cum nu oboseşte să-mi atragă atenţia un bun amic, medic cercetător, ne lipsesc traduceri din textele fundamentale ale diverselor discipline ştiinţifice. El cunoaşte bine situaţia din probabilităţi şi statistică, domeniu care îl interesează direct şi pentru care […]
Domnule Moroianu,
Discutia a pornit odata cu incapacitatea dvs de a accepta ca traducerea cuvantului „ondelettes” si anume „undine” nu este cea folosita in mod curent de specialisti.
Mi se pare ca dorind sa aveti dreptate cu orice pret, sunteti impermeabil la orice argument si la orice alta parere ce nu coincide cu a dvs.
Discutia devine complet neechilibrata, exact din ce spuneam mai sus: dvs vreti sa convingeti ca aveti dreptate in acest dialog iar eu mi-am expus doar o parere ( si pe cea a unui coleg cu care intamplator am discutat despre acest lucru acum ceva timp). In plus dvs nici macar nu cunosteati originea acestui cuvant ( ati presupus ca vine din englezescul „wavelets”) si nici macar nu lucrati in domeniu ( altfel ati fi fost la curent cu acest detaliu).
Ca sa nu o mai lungim cu tot felul de explicatii: cred ca termenul care va ramane in literatura matematica este acela ce este utilizat in mod curent in redactarea cursurilor, articolelor de specialitate, in expuneri si discutii intre colegi.
Cel mai bine ar fi sa explicati colegilor dvs ce utilizeaza termenul de „ondelete” de ce vi se pare ca nu este corect si de ce ar trebui sa-l foloseasca pe celalalt „undine”( ar fi bine sa le precizati ca nu este vorba nici de opera lui Hoffman si nici de preludiul pentru pian de Debussy, cu atat mai putin de cine stie ce nimfa a apelor).
Si ca sa raspund la intrebrea dvs
„Cine se dovedeste atunci mai lipsit de respect fata de inventatorii notiunii numite pe frantuzeste „ondelette”?”
Cred ca cel ce denota lipsa de respect este cel ce utilizeaza si incearca sa impuna un termen fara ca macar sa-i cunoasca originea.
Regret, dar asta este impresia pe care o am.
Va doresc succes in a va convinge colegii de utilitatea folosirii termenului de „undine” in locul celui de „ondelete”.
@Alexa
Termenii matematici nu se refera niciodata la ceva concret – decat daca prin „concret” intelegeti „cu definitie precisa”; in rest, referentii lor sunt abstracti prin excelentza! Si nici unul din ei nu are cum sa reprezinte „o formula in sine” – decat daca, iarasi, redefiniti notiunea de formula.
Discutia n-a plecat de aici, ci de la ipoteza, care s-a dovedit eronata, ca varianta „undine” ar fi fost o inventie „poetica” a traducatoarei volumului recenzat in numarul trecut al revistei.
Reducand totul la contextul matematic (context care in mod clar nu ne poate ajuta cu nimic in alegerea dintre o forma sau alta de traducere), nu tineti seama ca in toate cele trei limbi aduse in discutie, numele notiunii respective avea doua particularitati, sa zicem, de ordin metaforic, decise chiar de autorii francezi ai acestei notiuni, autori pentru respectarea carora va imaginati ca pledati: 1. Derivarea din notiunea de „unda”, si 2. Introducerea unei conotatii diminutive, specifice fiecarei limbi. Ambele particularitati dispareau fara urma in cazul optiunii pentru echivalarea cu
„ondelete”. Cine se dovedeste atunci mai lipsit de respect fata de inventatorii notiunii numite pe frantuzeste „ondelette”?
@M. Moroianu
Cred ca uitati un lucru esential si anume, de unde a pornit aceasta discutie. Este vorba de un termen matematic ce, la urma urmei, pentru cei ce-l folosesc reprezinta ceva concret, o formula in sine, un concept matematic ( uitati-va la definitia notiunii de \”ondelettes\” si veti intelege ce vreau sa spun). Important este ca cei interesati ( extrem de putini, de altfel) sa inteleaga despre ce este vorba si sa faca legatura cu cuvantul original.
Cat despre maimutarirea limbii romane, gasesc exagerata aceasta opinie. Iar in acest context pur matematic chiar nu vad nici un fel de maimutarire, doar o adaptare cat se poate de normala ( doar nu se face analiza pe text ci se discuta de o anume notiune matematica!). In plus, aceasta adaptare a unor termeni proveniti din alte limbi este des intalnita in mediul stiintific, exemple sunt nenumarate, chiar in articolul de mai sus aveti unul.
Pe de alta parte, cred ca cei ce au caderea sa decida ce cuvant este mai potrivit sunt exact cei ce-l folosesc si lucreaza cu el ( deci nici dvs si nici eu). Si inteleg ca decizia a fost luata; eu mi-am exprimat doar o parere ce coincide cu cea a specialistilor din domeniu.
Privind respectul pentru cei ce au introdus aceasta notiune, pentru mine este o reactie naturala fata de niste oameni ce au reusit sa realizeze ceva extrem de original. Si pentru ca stiu cat este de greu sa ai un rezultat cu adevarat original ( nu neaparat in matematica) gasesc acest respect pe deplin meritat, una din modalitatile de a-l arata fiind utilizarea cat mai aproape de original a cuvantului respectiv.
Ca o concluzie, repet ce spuneam la inceputul postarii: dvs uitati contextul matematic al discutiei.
@Alexa
Aveti dreptate cu precizarea ca cei care au introdus notiunea actuala de „wavelet” au fost niste matematicieni francezi.
Dar de ce-ar trebui ca din respect pentru autorii acestei descoperiri sa maimuţărim in romană forma specific franţuzească, pierzand atat ideea de „undă”, (păstrată in varianta „undină”), cat si aceea de diminutiv (terminaţia „-letă” neinsemnand nimic in limba romană)? Nu e o pură fandoseală?
In definitiv, de ce credeţi că italienii folosesc (in unanimitate)
„ondine” – de la italienescul „onda”, in loc să recurgă la… „ondelette”?
Cred ca vorbim de conjuncturi diferite. Exemplele dvs de folosire a termenului „undine” se refera la profesori din domeniul tehnic si la cursurile acestora ( din curiozitate m-am uitat pe MathScinet si profesorul Stanasila nu face cercetare in acest domeniu al ondeletelor, de altfel ultima sa lucrare ce apare pe acest sit este din 1999). In plus, chiar si in materie de cursuri universitare, constat ca parerile sunt impartite, a se vedea argumentul lui L. O. referitor la cursurile tinute la SNSB si terminologia folosita. Eu aduceam ca argument povestirile unui coleg de la conferinte in Romania si discutiile sale cu colegi din tara ( nu am nici un motiv sa nu-l cred!).
Cine are dreptate, care este termenul adecvat? Cred ca fiecare cititor poate decide in acest sens.
O ultima remarca: faceti o greseala de „sens” in explicatiile despre originea acestui cuvant „ondelete”.
Originalul nu provine din engleza ci din franceza; prin anii ’80 doi matematicieni francezi au introdus termenul „ondelettes”, ce s-a transformat in engleza in „wavelets”. In plus, tot francezii au dezvoltat puternic acest domeniu, lucrarile lui Y. Meyer ( caruia i s-a decernat premiul Gauss la ultimul ICM, in 2010) fiind bine cunoscute. In romana, „ondelete” nu este traducerea efectiva a cuvantului ci doar o calchiere a cuvantului francez, asa cum francezii au adaptat termenul de „twistor” transformandu-l in „twisteur”.
Personal nu vad nimic fandosit si nici snob in a folosi cuvantul „ondelete”, mai degraba un oarecare respect pentru munca celor ce au introdus acest termen in matematica.
@Alexa
Pe langă că nu e de loc „consacrat”, (cel putin NU in invătămantul superior tehnic, unde toata lumea, nu numai prof. Stănăsila, cum lasă a intelege dl Ornea, foloseste
„undine”), termenul de „ondelete” mai are, dupa părerea mea, si ‘avantajul’ de a suna fandosit si snob.
De ce? Poate fiindcă trimite la termenul romanesc, distins dar inexistent, „ondă”, drept echivalent al englezescului „wave”, etimon al lui „wavelet”, care, cum este stiut, in franceză se traduce prin „onde”, dar in romană, din păcate, prin „undă”!
@Liviu Ornea
Si restul erorilor de traducere pe care vi le-am solicitat săptămana trecută?… (M-ar interesa pentru o viitoare editie a unui opus care v-a plăcut atat de mult.)
Francezii traduc „warped product” „produit tordu,” ceea ce suna la fel de stiintific ca „produs rasucit” :-).
Dar am remarcat ca cei ce folosesc aceasta expresie au grija sa adauge intre paranteze formularea originala in engleza.
Pentru ca s-a amintit de termenul ” ondelettes”, un coleg mi-a povestit amuzat ca a auzit folosindu-se expresia „undisoare” ( „undinele” i-au scapat!), el folosind expresia consacrata pe care L. Ornea a amintit-o, si anume „ondelete”.
Cat despre traducerea in romana a unor carti de matematica, de ce nu? Ramane doar sa se rezolve cateva „detalii”: partea financiara, gasirea unor traducatori ( pentru o carte generala de matematica este mai simplu, dar o carte extrem de specializata nu poate fi tradusa corect decat de oameni familiarizati cu problemele respective) si nu in ultimul rand, trezirea interesului pentru astfel de carti….
In rest, numai de bine!
Pentru a traduce „warped product” în română am avea două opțiuni. Prima dintre ele e aceea de a spune „produs ajustat”, pentru că asta reprezintă ideea geometrică cea mai exactă. Ar merge și extensia naturală „multiprodus ajustat”, atunci când avem mai multe componente. Motivul pentru care acest termen ar merge foarte bine ține de felul cum facem calculele pe un astfel de spațiu, plecând de la ecuațiile fundamentale ale unei submersii riemanniene. Ca o a doua opțiune, s-ar putea spune „produs Friedmann”, întru cinstita amintire a matematicianului care a studiat prima oară efectul factorului de re-scalare asupra metricii. Pentru referință, a se vedea Alexander Friedmann „Über die Krümmung des Raumes”. Z. Phys. 10 (1): 377–386. E regretabil că mai multe lucrări mai târzii dedicate subiectului nu citează așa cum s-ar cuveni sursa primară. Iar pentru „twisted product”, cred că s-ar putea spune „produs general ajustat” sau „produs general Friedmann”, pentru că factorul de rescalare depinde de toate variabilele.