BIFURCAŢII. După cădere

Zău dacă ştiu de ce se agită atît lumea zilele astea. De ce-or fi toţi aşa de supăraţi? Ce aşa mare nenorocire cu alegerile astea? De fapt, e foarte amuzant. Şi în firea lucrurilor. Ba chiar plicticos de previzibil. Doar nu credea cineva că PDL avea să-l pună pe Daniel Funeriu pe un loc eligibil. Ce nevoie să aibă PDL de unul care chiar ştie ceva bine, vorbeşte coerent şi are idei clare? Jos cu el: a dat bine în poza de grup, acum gata, se trece la lucruri serioase. De competenţele lui Traian Ungureanu, pînă de curînd înverşunat antieuropean, avem noi nevoie, nu de-ale lui Funeriu. Bine că a scăpat măcar doamna Macovei. Să vedem cît durează pînă o dezavuează pe trădătoarea de neam şi de ţară. Eu n-aş paria pe un mandat întreg. Altfel, cred că şi domnul Stolojan e o opţiune fericită: aici e ca o lămîie stoarsă, abia de mai poate picura cîte o lacrimă; acolo, în schimb, îl iau de nou şi, serios cum îl ştim, birocrat, finanţist pursînge, sigur o să dea bine. Sigur o s-o şcolească şi pe frumoasa Elena, viitorul de aur al politicii româneşti. De ce-ar trebui un preşedinte de stat […]