BIFURCAŢII. Gheorghe Ţiţeica

Pe 5 februarie 1939, murea, la doar 66 de ani, la Bucureşti, Gheorghe Ţiţeica. Fusese una dintre marile figuri ale învăţămîntului românesc, preocupat în egală măsură şi constant de didactică şi de cercetare. De loc din Turnu Severin, Ţiţeica a urmat liceul  Craiova (azi, „Nicolae Bălcescu”, pe atunci „Carol I”), a studiat apoi la Bucureşti, la Şcoala Normală superioară – pregătindu-se, deci, pentru o carieră în învăţămîntul secundar) şi la Facultatea de Ştiinţe – matematica. A predat un an la Seminarul teologic  „Nifon Mitropolitul”, înfiinţat în 1872 (ca şi, la începutul carierei sale, Spiru Haret), apoi a cîştigat prin concurs un post la liceul „Vasile Alecsandri” din Galaţi, unde însă nu a predat. În 1896 a plecat la Paris să-şi facă doctoratul, finanţîndu-se întîi din salariul său de profesor secundar (!), apoi, după trecerea primelor examene, de o bursă completă la École Normale Supérieure, unde a fost coleg şi s-a împrietenit cu doi mari matematicieni francezi: Henri Lebesgue şi Paul Montel. După patru ani, în 1899, a prezentat o teză de geometrie diferenţială sub conducerea lui Gaston Darboux[i], Ţiţeica revine în ţară, la Facultatea de Ştiinţe (înainte de episodul parizian, predase un an, asemenea lui Spiru Haret la începuturile carierei, […]