Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
BIFURCAŢII. Immanuel Kant povestit de Mircea Flonta
- 25-01-2013
- Nr. 658
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 8 Comentarii
Aproape toți intelectualii de azi vorbesc nonșalant despre lucruri pe care nu le cunosc temeinic. Multă lume pomenește, de pildă, mecanica cuantică sau teoria relativității, la psihanaliză se pricepe oricine, dar, în afara specialiștilor – care sînt și cel mai puțin vorbăreți –, cei mai mulţi își iau informația din prefețe sau articole de popularizare. E, poate, condiția firească a omului de cultură de azi, într-o lume care abundă de cunoștințe și în care specializarea a devenit foarte îngustă. În aceste condiții, e mai mult decît îmbucurătoare apariția unei serii precum cea de la Humanitas, în care mari filozofi sînt explicați pe înțelesul nespecialiștilor, în volume de mică întindere, într-un stil simplu, neacademic. E greu, foarte greu să faci acest gen de popularizare la nivel înalt, fie că e vorba despre știință sau despre filozofie. Nu reușesc decît cei care își cunosc pînă la ultima fibră domeniul și au, în afara privirii de ansamblu și a înțelegerii adînci, și harul pedagogului. Nu se ajunge deloc ușor la dozajul corect de rigoare și lejeritate, nu sînt la îndemîna oricui selecția și sinteza temelor. Un asemenea volum a publicat de curînd profesorul Mircea Flonta, 20 de întrebări și răspunsuri despre Immanuel […]
Domnule Ornea,cati dintre colegii dumnevoastra de la Facultatea de Matematica privesc dincolo de zidurile pe care si le-au construit si reflecta intr-adevar la rostul lor in lume?Nu cumva s-au indepartat de cunoasterea pe care pretind ca o cauta inchizandu-si orizonturile?
Nu este surprinzatoare eficienta matematicii in formularea legilor fizicii de vreme ce anumite concepte matematice fundamentale si axiome provin prin intuitie din realitatea fizica(notiuni de topologie(conexitate),continuitate,derivabilitate,liniaritate etc.
Felicitari pentru incitanta recenzie, care probabil va contribui la popularizarea lucrarii lui Mircea Flonta.
E clar ca, oricat de important ar fi fost rolul matematicii in cristalizarea conceptiei lui Kant despre „judecatile sintetice a priori”, viziunea lui nu putea ramane ultimul cuvant in materie de filosofie a matematicii.
Cu toate astea, marturisesc ca nu inteleg cum aparitia geometriilor neeuclidiene si a teoriei relativitatii ar fi putut
„invalida” conceptia lui Kant despre spatiu si timp ca „intuitii pure” (adica simple „forme a priori” ale experientzei senzoriale, independente de orice astfel de experientza): ar reiesi atunci ca aceste paradigme ale stiintei post-kantiene ar fi rezultat dintr-o rafinare a experientzelor senzoriale, ceea ce mi se pare greu de acceptat.
Pe de alta parte, daca, facand inca un pas, respingem si existentza „intuiitiilor pure” ca atare, ma tem ca insasi
„ratiunea pura” isi pierde orice functionalitate efectiva,
iar subtilul edificiu al „Criticii Ratiunii Pure” se prabuseste ca un castel din carti de joc…
Dar poate ca ar trebui sa-i solicitam profesorului Flonta un scurt articol de trecere in revista, care sa ne faciliteze orientarea prin hatisul acestor aporii…
Mea culpa! Multumesc pentru sesizare.
Articolul \”The Unreasonable Effectiveness of Mathematics in the Natural Sciences\” este scris de Eugene Wigner (fizician)
http://web.njit.edu/~akansu/PAPERS/The%20Unreasonable%20Effectiveness%20of%20Mathematics%20(EP%20Wigner).pdf
Domnule Profesor,
folosiți definiții diferite de cele ale lui Kant. Eu m-am referit strict la accepțiunile date de Kant termenilor „cunoaștere” și „intuiție a priori”, comentate ca atare în cartea profesorului Flonta.
1) „Teza lui Kant potrivit careia matematica nu ofera
cunoastere in sensul deplin al cuvantului”. Ceea ce trebuie
discutat aici este definitia „sensului deplin”. Nu sunt de
acord cu dl Liviu Ornea in ceea ce spune: modelele se
schimba, aproximatiile se succed (eventual devin mai fine),
dar matematica nu se schimba niciodata; teoriile noi le
inglobeaza pe cele vechi. In acest sens (chiar daca are
nevoie de modele si aproximatii) matematica ofera o
cunoastere deplina (la fiecare nivel de etapa in cunoastere).
2) „Teoria cunoasterii a lui Kant, intuitiile a priori”. Nici
aici nu sunt de acord cu dl Liviu Ornea (si, se pare, nici
cu dl Flonta). Argumentul cu geometriile neeuclidiene si
teoria relativitatii nu sta in picioare, deoarece intuitia
a priori a spatiului si timpului nu este necesar aceeasi cu
cea comuna (euclidiana, legata de sisteme inertiale). Aici,
intuitia a priori este aceea a „structurii” pe care matematica
(si alte stiinte) o dezvolta si o studiaza. Placerea estetica pe
care o da intuitia structurii, precum si frumusetea acesteia,
dau legatura cu arta a cunoasterii in stiinta (inclusiv, calculul
poate avea o structura interesanta fiindca uneori stii
a priori cum trebuie facut !).
L-am avut profesor pe Domnul Flonta, si mi-l amintesc ca pe o prezenta de mare noblete si un dascal, ganditor si filozof remarcabil. Multumesc.
M. Flonta, pe care-l respect (pentru ca poate scrie mai \”umil\”), dac-a facut-o , ei bine, a mers pe urmele *marilor inaintashi* aia da \”pantre razboaie\”, aia care-shi *gaseau timp* pentru a \”lumina\” locuitorii…
Nu, nu cred nici eu, batrane, cum ca Kant ar fi avut, in vreun fel, dreptate (in ceea ce priveshte puterea intuitziei, \”per se\”, atunci cand \”poarta\” asupra *lumei*).
In ceea ce priveshte *matematica* (care-i doar un \”model\” , imperfect, desigur, unu\’ pantre\’ pantre *altele*, al Lumei), io *chiar* o *cred*: ca, anume, *intuitzia aia, \”a lu\’ Kant\” * chiar fonctzioneaza.
Ca, e vorba de *idei*. Cu ideile, te \”joci\” mai *ushor* decat *cu Lumea*. Simplu, n-asha?
Intrucat priveshte ultimu\’ paragraph, acela cu \”rostu\’, cu temeiu\’ nostru\”, pan\’ chiar *Lume*, io tz-o spui/scriu, chiar parerea *mea*: ele, se \”ezista\”, da\’ , vezibine: ele *nu conteaza* in mod \”obiectiv\” (\”vezi, \”obiectiv\”, un tarmen atat da drag \”comunishtilor\”, io chiar cred ca *nu se ezista*).
Ca, avem *doar o veatza*, depinde de *noi* cum s-o traim, depinde de *noi* sa-i gasim \”noima\” (chiar cum , atat de frumos, scria chiar Blaga).
Al tau,
Nea Marin